Existentul Mihai M. către inexistentul DMT

Publicat în Dilema Veche nr. 289 din 27 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Hossegor, 15 august Dragă DMT*, Nu am plecat din ţară din vina ei. Nu. Am plecat pentru că am înţeles de mic, încă în epoca de aur, că, indiferent de orînduire, nu am competenţe pentru a trăi în România; că sînt un om eminamente lipsit de calităţi. Îmi lipseau şi acele calităţi ultime, consacrate, care m-ar fi ajutat să asum ceea ce tu situezi dincolo de orînduială, clase, caste şi educaţie, de contingenţă şi efemer: spiritul locului. A fost un act de modestie şi de fair-play: m-am recunoscut inadecvat şi am părăsit locul. Îmi spui că nu cunosc ţăranul român şi, locul comun compunînd contrapunctic, că "Mişule eşti dulce". Cîndva, prins de o ploaie mocănească prin munţii Gasconiei, am intrat în cîrciuma unui cătun şi, probabil pentru că astfel se întîmplase în sfîrşit ceva, apariţia mea a provocat o dispută aprigă între doi localnici. În timp ce îmi tăia gros, teluric, o felie de pîine neagră, patroana, un munte de femeie, o bogzaniană, m-a luminat: "Domnule, dumneata nu cunoşti ţăranul francez!". Eram deja interlocat, acum stăteam, dulce, bouche bée. Locul comun este abisal. În rest, cred că ne-am înţeles sau, cel puţin, ştim asupra căror detalii nu vrem să ne înţelegem. Continui să cred că în raport cu primăvara lui ’90 sîntem astăzi în normalitate " normalitate relativă desigur, relativă la spiritul locului în care noi sîntem români, aici, la noi. Nu eşti de acord cu mine. Dar în ’90 aveai răgaz şi disponibilitate afectivă să te indignezi de starea closetelor publice precum o faci astăzi? Apoi: arta supravieţuirii Imperiului, Kakaniei, sub uică Franz-Josef, apud Claudio Magris (dar l-aş putea invoca direct pe Musil, Acţiunea Paralelă, pe Joseph Roth, pe Zweig etc.), era aceea de a nu rezolva nici o contradicţie, de a le accepta să coexiste, de toate iubitoriu, pe toate. De a arbitra la infinit fără a tranşa, deci fără a concluziona prost. Nu sîntem o kakanie mai mititică, ci una inversă: noi începem direct şi repede prin a trage concluzia, apoi tranşăm divers, după umoare, prin detaliile care fac rezistenţă; de aici contradicţii din ce în ce mai frenetice şi cu o vocaţie aporetică din ce în ce mai paradoxală. După ce ne-am aplecat bine asupra unei probleme, începe absurdul. Nu ştiu dacă ai remarcat, dar cu cît sînt mai multe iconiţe şi cruci pe bordul maşinii, cu atît taximetristul e mai nihilist. Nu se stinge, la noi, fanatismul în fatalism? În ’90, cînd totul se polariza, iar lupta se ascuţea brici, aveam, ca toată lumea, doi amici situaţi în extreme politice opuse. Amîndoi credeau riguros şi paroxistic (rezum:) că pentru a introduce democraţia ("libertatea noastră" versus "democraţia originală" şi viceversa) trebuie ca opoziţia, celălalt, să tacă sec, pe vecie, sau, " şi aici toleranţa intervenea mlădios, nuanţînd totul " să vorbească numai după ce a înţeles că nu are dreptate. Nu avea rost să combaţi la idee; trebuie să aştepţi să treacă. Trecea. Se intra la altă idee. Gata să moară şi să omoare pentru o opinie (a fi gata pentru ceva nu înseamnă că urmează actul; la noi, a fi gata să faci ceva te exonerează de a o face), clamau, după un timp, o altă opinie, sensibil diferită, respectiv contrarie, cu seninătate virginală şi cu ochii strălucind de dulceaţa fuziunii integrale cu adevărul. Dar la fel de neclintiţi, dar la fel de incoruptibili: trăiau (în) credinţa fixă că au continuu dreptate şi că infailibilitatea instituie adevărul. "Credeţi că ştiţi, dar nu ştiţi ce credeţi" " le-am scris. Citam o autoritate în domeniu, pe Lenin. Apoi, oarecum brusc, amicii s-au calmat înţelept, frecventînd de atunci, cu delicateţe, doar obsesii duioase, fanatisme pudice şi fandacsii fermecătoare; au devenit oameni normali: adică: au decis că aici totul este inutil, sau " cum spui tu " aşa-i spiritul locului şi oricum n-ai ce-i face. Sentimentul românesc al normalităţii este o resemnare; normalitate este cînd ne-am obişnuit. (Cine ştie, poate că atît vehemenţa cît şi moliciunea noastră sînt, în fondul lor iraţional, acelaşi lucru. Sîntem bipolari. Ne resemnăm cu aceeaşi isterie cu care ne trăim etapele fanatice.) S-au împăcat, dar nu şi, pe deplin, cu mine. Ca simplu om fără calităţi trăisem în nesaţul enorm al contemplării situaţiei; îmi reproşară absenţa implicării pozitive pe vremea luptei de idei. Atunci, în deceniul trecut, trebuia să participi. Altfel, îmi spun ei, unde am fi ajuns? Ajung, în fine, să încep să-ţi răspund dacă şi cum mi-am sărutat iubita după ce a scandat rime scatologice în Piaţa Universităţii. Aveam două iubite, iar situarea lor teritorială şi afectivă era complementară: M., care participa neprecupeţit, pasional, la scara unu pe unu, la viaţa Pieţii, şi I., studentă la arhitectură, care privea spectacolul de sus, de pe acoperişul Arhitecturii. Avea o privire nemilos de inteligentă; era fiică de regizoare, ştia să vadă. Şi avea un rîs cum nu am întîlnit niciodată altul, pentru că nu exista altul asemeni. Era frenetic, insuportabil, irezistibil, era absolut, era viaţa însăşi. Nu exagerez. Rîsul exagera. Era o hiperbolă vie. Restul, urmarea, explicaţia, d.m.t., data viitoare. Al tău, estival, Mihai M. (mcm_juin@yahoo.fr) * pentru nonficţionari vezi Dilema veche, nr. 286 din 6 august 2009

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic