Elle şi reportajul transilvănean
Recunosc, am luat-o pentru promoţii (acele cadouri ispititoare care au început să împînzească în ultima vreme revistele glossy) şi pentru relaxarea pe plajă. Numai că dincolo de ţipla de plastic, de butelcile cu pomadă, printre articole colorate şi sfaturile în tendinţă, am descoperit şi un reportaj despre un loc îndepărtat de ţară, un sat din Covasna, plin, ca mai toate satele noastre, de istorie şi istorii. Condimentat cu multe poze "de-ale casei", reportajul semnat de Mihaela Spineanu îţi poate oferi, fie şi pentru scurt timp, un fel de evadare într-un trecut plin încă de prezent. "...iată-mă aşadar în drum spre Micloşoara (...) un drum îngust şi destul de vag semnalizat care pare anume făcut să ţină invazia turistică la distanţă." Locul în sine "te face să te simţi privilegiat ca şi cum ai fi descoperit o comoară. O Transilvanie altfel decît în clişee (...), un loc de o frumuseţe copleşitoare, în care timpul a schimbat prea puţine lucruri în ultima sută de ani " case de piatră şi lemn, cu ziduri şi porţi înalte din lemn ornamentat, care nu te lasă să arunci o privire în curte, drumuri nepavate, apa scoasă din fîntîni, oameni care încă lucrează pămîntul cu ajutorul cailor sau care împart între ei un tractor obosit, rămas de pe vremea cooperativei". Despre oameni, ca în mai toate satele româneşti, "majoritatea sînt oameni în vîrstă, căci foarte puţini tineri îşi mai găsesc împlinirea, în zilele noastre, în viaţa la ţară. Şi totuşi, mai există oameni pentru care viaţa în Micloşoara este raiul pe pămînt. Unii dintre aceştia sînt turiştii (...) care savurează din plin această incursiune în trecut, modul de viaţă simplu şi comunicarea cu natura. Dar mai sînt şi oameni care vin acolo nu doar pentru o vacanţă sau un week-end, ci pentru a rămîne. Mai mult de atît, pentru a încerca să ajute la conservarea tradiţiilor locului şi a unui stil de viaţă pe cale de a se pierde". Aici, jurnalista face portretul unui conte ale cărui rădăcini se trag din aceste meleaguri, contele Tibor Kalnoky, urmaşul uneia dintre cele mai vechi familii din Transilvania, cu o istorie care numără 25 de generaţii în urmă, familie ce avea să sufere şi de pe urma fasciştilor, şi a comuniştilor: "Bunicul său a fost nevoit să părăsească ţara pe vremea dictaturii fasciste, fiind un cunoscut militant antifascist. Odată cu venirea comuniştilor, toate proprietăţile le-au fost naţionalizate, aşa încît familia a fost nevoită să rămînă în exil". Contele a revenit în ţară pentru a-şi revendica vechiul conac de vînătoare care aparţine familiei, "o clădire odinioară impunătoare, cu o arhitectură care combină stilurile baroc, renascentist şi neoclasic, pe care a găsit-o în paragină" " clădirea servind pe timpul comuniştilor drept cămin cultural. După ce a renovat parţial conacul, deschizînd chiar o aripă vizitatorilor, "contele a cumpărat în Micloşoara cîteva case vechi pe care le-a recondiţionat din temelie, le-a decorat într-un fermecător stil rustic şi le-a transformat în case de oaspeţi pentru turiştii care îşi doresc să guste din bucuriile simple ale vieţii. Cu banii obţinuţi contele continuă să restaureze atît conacul de vînătoare al străbunilor săi, cît şi alte case din localitate " cea mai nouă achiziţie fiind acum în plin proces de construcţie, acolo urmînd să fie amenajat un magazin în care localnicii vor putea să vîndă produse de artizanat şi tot felul de delicatese produse în zonă." (S. G.)
