Doxi (şi prietenii săi)
Doxi este un băieţel cît se poate de obişnuit pentru vîrsta sa (cuprinsă între 7 şi 11 ani, căci ăsta e target-ul revistei). Îi place să joace fotbal, îi plac aventurile şi călătoriile, alături de cei trei prieteni ai săi: melcul Alfi, pasionat de cărţi, care are cea mai vastă bibliotecă din lumea melcilor şi nu numai, NETi, o făptură din plasmă, specialistă în computere, şi Marteka, o fetiţă de pe Marte care ştie tot ce se poate şti despre spaţiul cosmic, dar are şi ceva puteri paranormale, cum ar fi aceea că poate să se teleporteze dintr-o poveste într-alta. Împreună, cei patru prieteni pun la cale tot soiul de şotii şi îi invită pe copiii-cititori să parcurgă cele 52 de pagini ale revistei şi să descopere în fiecare lună o altă temă - cele mai faimoase minciuni, cei mai înspăimîntători strigoi, peşterile, electricitatea etc. Nu este o revistă pentru copii pe care să o puteţi cumpăra de la tarabă, căci Doxi e distribuită prin şcoli, iar mai apoi recomandată de "doamna", elevilor, deoarece o parte din articole completează programa. Astfel revista ajunge şi în cele mai îndepărate localităţi unde, în mod normal şi prin distribuţia obişnuită, nu mai găseşti decît, poate, Formula AS. În acest mod, aria cititorilor se lărgeşte căci, de exemplu, unii dintre copii folosesc informaţiile despre utilizarea computerelor din revistă la "cercul de calculatoare" (şi îmi şi închipui vreun sat din Moldova unde, la şcoală, s-a achiziţionat în sfîrşit un 486), iar alţii îi cer, prin e-mail, lui NETi, sugestii despre realizarea unei pagini de web. Tuturor copiilor le plac însă benzile desenate. Faţă de ce există la ora actuală pe piaţă, e o revistă foarte colorată, dinamică, creativă şi interactivă, chiar dacă mai "scapă" cîte o poezie a lui Eminescu (e totuşi poet naţional şi trebuie respectată programa!) şi chiar dacă limbajul e pe alocuri un pic didactic sau preţios. Totuşi mă gîndesc la diferenţa dintre această revistă şi omniprezenţii "cutezători" în viaţa noastră de pioneri, în care doar ultima pagină cu b.d. era cu adevărat un deliciu, chiar dacă personajele erau maiştri pe şantier sau sportivi în competiţie la "Daciada". Astăzi, Doxi are toate şansele să devină un brand. Pentru că, în spatele revistei există deja un plan de marketing: s-a inventat imnul Doxi, s-au organizat Zilele Doxi la tîrgurile de carte, iar "reprezentanţii" lui Doxi îi vizitează periodic pe copiii din şcoli, iar în curînd Doxi însuşi va juca într-o piesă de teatru pentru copii. Pentru că cititorii îi scriu chiar lui Doxi, ei nu îşi încep scrisorile cu "Dragă redacţie...". Şi lui Alfi pe care încearcă să-l convingă să înveţe să navigheze pe Internet, cu ajutorul prietenei NETi. Copiii moderni au nevoie de personaje fantastice cu care să comunice, altele decît Moş Crăciun căruia continuă să-i trimită anual mii de scrisori în Laponia, deşi nu mai cred în totalitate în existenţa sa. Se pare că au nevoie mai mare de poveşti, decît de Andreea Bănică şi de fetele de la A.S.I.A., aşa că încă nu e totul pierdut! (Adina Popescu)
