Din provincie, dar nu provincială
SpectActor este o revistă de cultură, informaţie şi atitudine editată de Teatrul Naţional "Marin Sorescu" din Craiova; numărul 1(6) acoperă lunile ianuarie-februarie-martie ale anului curent. Publicaţia corespunde ambiţiei acestui teatru de a ieşi dincolo de pereţii clădirii, de a deveni un factor de cultură activ în oraş, de a stimula interesul pentru viaţa spiritului, singurul cadru unde poate înflori pasiunea pentru teatru. Elegantă, folosind un ton mereu civilizat, cu fotografii frumoase şi expresive, revista include performanţele colectivului în peisajul mondial al teatrului, demers mai util şi mai convingător decît eternele lamentaţii despre imaginea săracă a României în lume. Naţionalul craiovean şi-a asigurat legături efective (adică dincolo de politeţe) cu lumea mare, colaboratorii români importanţi, regizorii străini invitaţi, permanenţa Festivalului Shakespeare - nu doar prilej de trecere în revistă a unor spectacole, ci şi spaţiu al meditaţiei teoretice prin dezbaterile organizate - situează acest teatru pe harta lumii, într-un mod firesc, lipsit de ostentaţie. Revista prezentată acum, scrisă, editată, ocrotită de Nicolae Coande e dedicată celei mai recente premiere a Naţionalului din Craiova: Măsură pentru măsură de Shakespeare, în regia lui Silviu Purcărete. Eseuri de Nicolae Coande, Horia Duvlac, Marius Dobrin încearcă să descifreze semnificaţiile spectacolului (uneori le încifrează), iar Ioana Ieronim îşi povesteşte problemele ivite în timp ce lucra la o traducere a piesei, în aşa fel încît cuvintele să poată fi rostite de actori şi înţelese de spectatori: "Am încercat să păstrez în sunet viaţa de profunzime a rostirii, ceva din armonicele subconştientului, emoţia care sparge discursul, rupturile interioare. Acest pinten al patimii/pasiunii răsucindu-se, pe alocuri în inima personajelor". Sub titlul "Presă şi presiuni" sînt publicate fragmente întinse din cronicile dedicate spectacolului în presa din ţară; interviurile cu actorii Valentin Mihali, Valentina Popa, Ana Ularu au ca pretext participarea la acelaşi spectacol. Tot ce există în paginile revistei e bun şi util. Am tînjit totuşi după o secţiune documentară cu un eventual jurnal de repetiţii, scris de un critic, pentru ca publicul să înţeleagă cum devin ideile, imaginile mentale, realitate scenică. Nu este o obiecţie la adresa revistei "care este", ci o dorinţă cu privire la ceea ce ar putea fi: o mărturie indispensabilă pentru istoria teatrului, pentru o carte despre Silviu Purcărete, pentru viaţa artistică a tuturor oamenilor legaţi de Teatrul din Craiova. "Patronul" Marin Sorescu este onorat la Teatrul Naţional din Craiova de spectacolul Paracliserul jucat de Valeriu Dogaru. George Popescu îi dedică o cronică eseu, preferînd sinceritatea politeţii. Între lumea scenei şi cea a cărţii există intime legături: revista ne invită să citim scrierile oamenilor de teatru - Scena supravegheată de George Banu, Fantoma sau îndoiala teatrului, de Monique Borie, piese de Samuel Beckett, Emil Mladin, Felix Mitterer, o antologie a scriitorilor străini din SUA (unde figurează şi Saviana Stănescu). Un interviu cu scenograful Viorel Penişoară-Stegaru, o cronică la multiplu premiatul Unchiul Vania de Cehov, montat de regizorul Andrei Şerban la Cluj-Napoca, un eseu de Marius Dobrin completează sumarul bogat al revistei. Se poate face o revistă despre actualitatea teatrală, totul e să vrei şi să poţi. Aşa cum vrea şi poate Nicolae Coande. ( M. B. )
