(Din nou) <i>Suflet nou</i>
Cu cîteva zile în urmă am primit la redacţie un plic de la Comloşu Mare. Înăuntru erau cîteva exemplare din revista locală: Suflet nou . Acum, ceva istorie: prima oară cînd am aflat eu însămi de această revistă a fost pe cînd hălăduiam după satele europene din România, Comloşu fiind pe listă; printre primele lucruri pe care aveam să le aflu despre mîndria comloşenilor a fost tocmai această revistă, care prin longevitatea sa a cîştigat titulatura mondială de "cea mai durabilă revistă din mediul rural din lume". Revista a apărut în Comloş în anul 1934, avînd ca director fondator pe avocatul Andrei Bălan. În timpul războiului a trecut printr-o perioadă dificilă, apariţia fiindu-i mult îngreunată. Însă nimic nu s-a comparat cu perioada comunismului cînd, practic, aproape dispăruse. A fost (re)descoperită în anul 1967, de către un localnic, profesorul Traian Galetaru, profesor de limba română, care a repus-o în drepturi, într-o nouă ediţie, începînd cu anul 1970. Chiar dacă în perioada respectivă mijloacele de a scoate o revistă erau reduse, înspre a nu exista deloc, fiind vorba şi de o revistă începută pe timpuri capitaliste, profesorul, fiind un pasionat, a "născocit" tot felul de idei şi tertipuri de a ocoli cenzura şi a continua apariţia acesteia, reluînd-o sub formatul unei gazete de perete lipită pe pereţii şcolii din Comloş. Pentru a supravieţui, revista s-a metamorfozat, de-a lungul a peste şaptezeci de ani, din revistă, în gazetă de perete, apoi din foaie volantă în caiet cultural, revenind, după Revoluţie, la statutul iniţial, acela de revistă. Ce citesc acum comloşenii? În numărul din septembrie, care e legat de începutul anului şcolar, în primul rînd, cuvîntul primarului, prin care aflăm, pe lîngă urările de bun reînceput că, din păcate, s-a pierdut proprietatea asupra mai multor unităţi şcolare din Comloş, însă că de la anul va reîncepe construirea unei şcoli noi, construcţie finanţată de Banca Mondială. Pe aceeaşi temă, directoarea şcolii, doamna profesoară Maria Miclău, semnează un articol mai "altfel" despre deschiderea anului şcolar, făcînd un fel de "reclamă" cursurilor viitoare. La ora de franceză, de exemplu, elevii sînt tentaţi să vină pentru a afla "ce model avea şapca lui Gavroche", la cea de engleză, pentru a li se spune "de ce e ceaţă pe Tamisa", "cît preţ se pune în Anglia pe conversaţia despre vreme" şi cîte ar avea de povestit corbii din Turnul Londrei. La istorie, vor afla dacă Decebal a luat sau nu lecţii de dicţie, vor escalada, la geografie, un Everest imaginar, vor afla la biologie ce cugetă o clorofilă cînd se odihneşte, iar la fizică şi chimie vor face legătura dintre măr şi Newton, apă şi Arhimede. Trecînd de şcoală, dăm şi peste cîteva articole despre personalităţile Comloşului: Maria Dogaru, "o simplă ţărancă dintr-un sat de cîmpie" - care, înainte de 1945, publica în Suflet nou "înainte de a cere femei deputat, noi cerem ţărănci educate", militînd pentru drepturile femeii - şi medicul Georg Aczel. Urmează o serie de articole despre Zilele Jimboliene, despre "folclorul de război", o pagină cu superstiţii, ştiri comloşene şi chiar o listă de donaţii cu numele celor care au contribuit la restaurarea parohiei. Chiar dacă este o revistă locală, cu ştiri şi personalităţi locale, totuşi cele 12 pagini ale Sufletului nou sînt de admirat prin longevitatea lor şi prin faptul că au ajuns, în prezent, la 70 de ani de la apariţie, să aibă o difuzare în 20 de ţări, din 5 continente. ( S. G. )
