Din nou <i>Lettre</i>
A apărut Lettre Internationale , ediţia română, numărul 59. Iar avem de citit. Nu există nici o altă revistă în România în care să poţi găsi laolaltă autori români şi străini de prima mînă, eseuri, reportaje şi fragmente literare excelente, aşezate "cu skepsis", adică într-o logică a construcţiei care face ca Lettre Internationale să nu fie (ca majoritatea revistelor) o simplă "însumare" de texte, ci un fel de edificiu publicistic din care rămîi cu o perspectivă coerentă asupra lumii de azi. Cîteva nume: David Grossman, Sergio Benvenuto, Antonio Tabucchi, Mihai Şora (într-un foarte interesant dialog cu B. Elvin, redactorul-şef al revistei), Alice Georgescu, Carson McCullers, Carlos Fuentes, Salman Rushdie, Joachim Sartorius, Carsten Jensen, Rodica Binder, Mihail Rîklin. Şi cîteva fragmente ispititoare, într-o selecţie subiectivă: * Juan Villoro, Cuba - în ce direcţie o va lua timpul? (un excelent reportaj din Cuba de "sfîrşit de Castro"): "Dragostea forţată şi uimitoare a insularilor pentru mîncarea de pe continent (peştele cel mai scump e cel care miroase a carne) a făcut ca pînă şi ustensilele gospodăreşti să fie deghizate în carne. Se povesteşte că din portul Havanei dispăruse un container care conţinea cîrpe de bucătărie. Un cap isteţ, ale cărui idei nu se deosebeau prea mult, în fond, de bucătăria experimentală a lui Ferran Adrias, a ţinut lavetele în suc de lămîie pînă cînd şi-au pierdut rigiditatea originară; apoi, cu tuşeul delicat al unui pianist, le-a făcut pané şi le-a vîndut pe post de sandvişuri cu Ťşniţel milanez»". * Sergio Benvenuto, Ţara Caimanului (o analiză a Italiei post-Berlusconi): "Indro Montanelli (1909-2001) a fost un ziarist foarte popular, care a susţinut grupările de dreapta. A rămas faimos un sfat pe care l-a dat el în anii â70, înaintea alegerilor, într-un moment în care se dădea o luptă strînsă între Democraţia Creştină şi Partidul Comunist: ŤŢineţi-vă de nas şi votaţi cu DC». Cu toate acestea, Montanelli nu a văzut niciodată în Ťbanda lui Berlusconi» un partid de dreapta serios, iar în anii â90 nu s-a sfiit să dea un sfat contrar celui pe care l-am amintit: ŤŢineţi-vă de nas şi votaţi stînga»". * Carsten Jensen, Inima îngheţată a Danemarcei: "Danezii nu sînt nişte utopici, ei sînt mai mult nişte idealişti şi, în plus, nişte adoratori neruşinaţi ai propriei lor mediocrităţi. În acelaşi timp avem însă o trăsătură comună cu utopicii: sîntem perfecţionişti melancolici, pentru că există întotdeauna ceva care strică idila, un element iritant, care nu ar trebui să existe şi care nu vrea să se înmoaie dacă nu foloseşti mijloace drastice. Nimeni nu este mai prost pregătit să facă faţă provocărilor externe, decît noi. În asta constă adevărul tragic al idilei daneze - viaţa în lumea modernă se deosebeşte de cea pe care o transmite postul local de radio". * Ivailo Ditcev, Generaţia 2000: "În timpul războiului rece, mijea la orizont posibilitatea dizolvării pactului de la Varşovia, astăzi însă îţi vine greu să dezvolţi o imagine pozitivă a viitorului. Uneori mă întreb dacă această lume a veştilor rele nu este decît un efect al mass-mediei private care poate rezista pe piaţă atît timp cît satisface cererea publicului cu titluri-bombă. Sau ne confruntăm oare cu dis-cursul unei societăţi în proces de îmbătrînire, care produce imagini decadente?" ( M. V. )
