Despre montrealezi şi nu numai
"Patruzeci de mii de quebechezi (într-un limbaj mai puţin uzual se spune şi quebecoşi - n.a.) aşteaptă peste 6 luni pentru a beneficia de o intervenţie chirurgicală. În unele cazuri (oftalmologie, de pildă), termenul de aşteptare poate ajunge şi la mai mult de trei ani." "În 2006, canadienii vor avea mai puţine zile de vacanţă (19), decît în 2005 (21). Şi asta nu pentru că le-ar fi scăzut drepturile, ci fiindcă ei singuri decid să nu profite de ele. Motivele invocate cel mai adesea sînt faptul că au prea mult de lucru, că nu au putut să-şi organizeze concediul sau că preferă să cîştige bani." Sînt ştiri despre o lume diferită de a ta, pe care le citeşti cu detaşare, te amuză, nu te implică. Nici măcar cea de pe prima pagină, care anunţă anularea vizitei lui Traian Băsescu în Canada, din motive postoperatorii (dacă ar fi fost un montrealez obişnuit ar fi trebuit să stea la coadă ca să ajungă "la cuţit"; de altfel, toţi românii de acolo se plîng de sistemul de sănătate), nu te priveşte în mod direct. Continui însă să frunzăreşti revista, aşteptîndu-te tu, român de mama lui, obişnuit cu şpaga la doctor şi cu o vacanţă perpetuă atunci cînd n-ai de lucru, să surprinzi măcar frînturi din viaţa românilor (mai norocoşi) "de acolo", aşa că treci repede peste articolele despre ce se mai întîmplă "prin ţară", adică brusc nu te mai interesează nici Tăriceanu "sub foc încrucişat", nici gripa aviară autohtonă, nici cum mai joacă Steaua. Dar parcurgi aproape fascinat un text despre "planificarea avansată", scris de un consilier în securitate financiară, care foloseşte drept pretext amărăciunea unei doamne, care a fost "atît de prost organizată financiar" încît acum trăieşte "cu minimul pensiei de stat", pentru a-i sfătui pe cititori să apeleze cu încredere la un nou serviciu, numit planificare financiară avansată, prin intermediul căruia "rezultatele muncii de o viaţă fi pot transmise generaţiei viitoare, cu un minim de impozitare". Apoi afli "povestea de succes" a lui Vania Atudorei, un moldovean care a fugit din ţară în '89, iar acum este directorul general al unei faimoase companii farmaceutice. Un reportaj ne povesteşte despre viaţa emigranţilor români la minus 70 de grade, în Nordul canadian: un inginer electronist din Craiova locuieşte împreună cu familia sa la Fermont, un oraş aparent science-fiction, apărat împotriva vînturilor violente de un zid-ecran, înalt de 50 de metri. Apoi, un amuzant fragment de proză semnat de Florin Oncescu despre impactul asupra românilor al băuturilor de tipul "cola", pînă nu de mult produse ale "capitalismului decadent", dar care nu se comparau însă cu "Cico". Cea mai "la modă" adolescentă din Montréal este româncă şi Jo Jo Dan, adică Ion Ionuţ boxează la Centre Bell. Pagini româneşti, cu un aspect de revistă-magazin, apare de două ori pe lună, într-un tiraj de 5.000 de exemplare. Este cea mai citită dintre cele patru reviste româneşti tipărite la Montréal. Se distribuie gratuit şi "trăieşte" din publicitate, o altă "sursă" pentru cel de aici de a afla informaţii despre cei "de dincolo". Aflăm de la anunţuri că se caută "persoane pentru posturi de préposée en aide domestique, cu experienţă", că M.D. - charcuterie vinde şi varză murată, că îţi poţi înscrie copilul la o "grădiniţă educativ-muzicală subvenţionată", iar dacă "v-aţi săturat de fast-food" şi "poftiţi la sărmăluţe, tocăniţe, ciorbe şi alte minuni ca la mama acasă", puteţi comanda la... numai după ora 15,00, "practic, rezonabil şi... gustos!". (A. P.)
