De la un tată inexistent

Publicat în Dilema Veche nr. 188 din 13 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dragă Cosule - citind aceste rînduri, sper că nu amuţeşti*, cum a făcut fiica mea cînd am rugat-o să-ţi transmită salutările mele. Într-adevăr, nu ne-am văzut de mult şi îţi pot spune precis de cînd. Printre proaspetele mele plăceri am descoperit-o şi pe aceea de a calcula anii care nu trec doar ca nori lungi pe şesuri. Anii au şi aritmetică, dacă ai memorie. Am. Noi doi nu ne-am mai văzut de 51 de ani. De cînd te-au dat afară din redacţie - în noiembrie 1956 - fiindcă nu voiai să recunoşti caracterul contrarevoluţionar al poveştii de la Budapesta şi veneai cu fel de fel de umanisme naive. Popescu Dumnezeu zicea că tu cînţi la piculină, cînd noi trebuia să bubuim ca în 1812 al lui Ceaikovski. Am fost singurul care m-am opus să fii dat afară, sugerînd, cum s-ar zice azi, să ţi se mai dea o şansă; am invocat articolele tale înflăcărate din ’50, "fondurile" de 23 August şi 7 Noiembrie, alea din armată - tocmai alea pe care fiica mea le bagă acum într-o "antologie a ruşinii"; nu a ţinut, mi s-a cerut să tac că altfel o păţesc şi eu. Nu-ţi spun cine - azi e "mare"... şi el - mi-a ţipat că tot ce ai scris nu are nici o valoare, că ai evoluat periculos şi ai devenit un reacţionar patent. Am tăcut, dar am evoluat şi eu. Am plecat din redacţie, m-au retrogradat în sus, am făcut două şcoli de partid, "absolvite strălucit", am terminat Dreptul şi am intrat în aparatul ideologic al Securităţii - fiindcă a existat şi aşa ceva. Am organizat învăţămîntul de partid în mari unităţi, am ajuns consilier ideologic la mulţi miniştri şi - în paralel - am citit. Pun accentul pe acest cuvînt: "în paralel". Pe mine nu mă poate judeca nimeni decît ca duplicitar. Am fost şi încă sînt, fiindcă am două fete şi o soţie. Am citit - în paralel cu cuvîntările, rapoartele şi bibliografiile obligatorii - mult Koestler, mult Kafka, Montherlant, Camus, din ce apărea şi nu apărea, pe faţă sau pe ascuns. Ani de zile nu m-am lăudat cu asta, dar acum, dacă tot avem libertate de expresie, recuperez, nu fără o oarecare jenă faţă de tine, dar cu un scop înalt; îl vei găsi în final, dacă nu-ţi va fi greu să citeşti mai departe textul unui securist la pensie. Am călătorit des şi mi-am adus tot ce-mi trebuia ca să am o bibliotecă inteligentă. A fost unul din "obiectivele mele majore" - o bibliotecă inteligentă. Am pus-o la dispoziţia fetelor mele, de cum au început să fie conştiente din p.d.v. istoric; aşa cum nu le-am ascuns problemele sexuale, nu le-am făcut un secret din ce ţineam în bibliotecă, de la clasici cenzuraţi (Gorila şi În preajma revoluţiei le ţineam icoane) pînă la Troţki, Soljeniţîn şi Cioran. Nu chiar în paranteză - au citit şi ceva din ale tale, după cum ţi-ai putut da seama din scrisoarea ei; te am în casă pînă şi cu prostioarele de pînă la Supravieţuiri cu care ţi-ai cîştigat existenţa pentru a ajunge scriitor; sînt la curent cu diferenţa dintre a exista şi a fi. Pactul meu cu ele era următorul: dacă nu le place - să arunce cartea. Dar dacă le interesează şi, mai ales, dacă înţeleg, să nu-mi pună întrebări dramatice. Pentru mine, dovada că au înţeles Condiţia umană era: să nu mă supună unor probleme a căror rezolvare le-ar fi periclitat şi lor existenţa. Au înţeles. Duplicitatea mea le-a ascuţit inteligenţa, au suportat-o, nu m-au chinuit: nu au ascultat Europa Liberă, dar au citit cu pasiune şi în tăcere Fraţii Karamazov şi Ivan Denisovici; nu au fugit din ţară, nu s-au exprimat incorect, aşa se explică de ce, după ’89, au plecat de acasă conform şablonului - fără violenţă! Nu m-am opus - în drama "părinţi şi copii", avem experienţă revoluţionară şi contrarevoluţionară; lasă să ştie şi ele cum e să te rupi de o familie obiectiv compromisă, subiectiv pozitivă. În ziua cînd mi-a spus că se mută la fiul tău, nu i-am dezvăluit că te cunosc şi mi-am pus la picupul meu ancestral Scrisoarea pierdută. Bietul Ioanide, cînd a aflat de moartea fiicei sale, a desenat ore întregi coloane dorice. Eu cred că am fost mai reuşit. În fond, le-am asigurat o cultură, poate chiar o conştiinţă cu care nu mai au nevoie să plătească pentru părinţii lor. Am plătit noi îndeajuns. Corect politic, contemplu cu plăcere toată pleiada de tineri savanţi anticomunişti care au crescut în case de nomenclaturişti cu biblioteci inteligente. Îi ştiu bob cu bob. Cei mai mulţi sînt ca fetele mele. Fără o mamă sau un tată foarte permisivi, cum ar fi ajuns să-i studieze acasă, liberi, pe Adorno şi Buharin? Dacă nu sînt mîndru de mine, sînt mulţumit - în linii mari şi mijlocii - de fetele mele. Şi, mai ales, mă amuz mai toată ziua. Totul mă amuză: partidele, guvernul, preşedintele, prim-ministrul, moderatorii, joc singur la bursă şi seara mă uit la Money Channel, citesc săptămînal Dilema veche şi lunar Idei în dialog (Pleşu mă amuză mai mult decît Patapievici...), în ultima săptămînă nu mă culc fără o pagină din Suflete moarte. Trec peste obiecţiile mele la tot ce scrii - mie îmi place că ai haz cînd iei lucrurile în serios. Te rog să-l păstrezi. În ultima vreme, parcă ai pierdut ceva din el. Nu e voie, Cosule! Fără haz, "stagnăm şi concret nimic!" - vorba nemuritorului nostru Teodor Mazilu. Cu energie şi avînt, Ioanide doi. ___ P.S. Fata cea mică e un agent literar cu bune rezultate în străinătate. I-am recomandat cîteva nuvele de-ale tale. Cu ea vorbesc la telefon mai des decît cu cea mare. * pentru nonficţionari - vezi

.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.