De la primarul Mogoşoaiei pînă la Beyoncé
O anchetă minuţioasă despre atentatele imobiliare asupra parcului şi împrejurimilor Palatului Mogoşoaia stă în centrul ultimului număr din Adevărul literar şi artistic. Autoarea anchetei, Victoria Anghelescu, relevă felul în care autorităţile locale din Mogoşoaia încearcă şi adeseori reuşesc, prin manevre mai mult sau mai puţin legale, să-şi impună stăpînirea asupra unor domenii de patrimoniu pe care n-au nici ştiinţa şi nici voinţa de a le proteja aşa cum se cuvine, ca de exemplu: "S-au efectuat defrişări, s-au construit alei betonate şi asfaltate în parcul englezesc al palatului, operaţii denotînd cel puţin necunoaşterea noţiunii de parc englezesc, care înseamnă un mediu natural, îngrijit ca atare. Iazului interior (Heleşteul) al parcului i s-a colmatat scurgerea către lac, fiind transformat într-o baltă urît mirositoare. Toate aceste transformări produc efecte negative şi asupra numărului mare de păsări care trăiesc în mediul natural al parcului englezesc". De altfel, este notată şi o declaraţie a primarului comunei Mogoşoaia, Paul Precup, care spune că nu ştie nimic despre existenţa unui parc englezesc. După cum se arată în anchetă, multe dintre manevrele Primăriei s-au făcut din interese electorale, sub sloganul populist "parcul este al mogoşenilor". Asta după ce ultima proprietară a domeniului, Martha Bibescu, a reuşit în 1945 să obţină atît pentru palat, cît şi pentru domeniile înconjurătoare, statutul de monument istoric aflat în proprietatea statului. Despre un loc în care patrimoniul istoric e conservat cu mult mai multă grijă, scrie jurnalista Maria Bercea, care îşi plimbă cititorii prin Amsterdam - "Dincolo de vitrinele cartierului roşu". După o vizită la Rijksmuseum, aflat parţial în renovare, un sandwich pe stradă cu heringi muraţi şi o plimbare cu barca pe canale, autoarea articolului conchide că "viaţa într-un oraş cosmopolit ca Amsterdamul trebuie să fie frumoasă chiar şi fără joint-uri, ciuperci halucinogene şi fete în vitrine". Lavinia Bălulescu şi Nicoleta Zaharia îl intervievează pe scriitorul Filip Florian care explică, printre altele, de ce a ales un dentist (al regelui Carol I) drept personaj principal al recent publicatului roman Zilele Regelui: "Nimeni nu ştie cine a fost (...) A existat chestia asta raportată strict la gradul de civilizare a României, pentru că, dincolo de toate, dentistul e un simbol al civilizaţiei, existenţa sau inexistenţa lui spun multe despre dezvoltarea unei ţări într-o anumită perioadă". Filip Florian mai dezvăluie şi cîte ceva din felul în care se scrie un roman: "Chiar cred în clişeul cu cartea care se mai scrie şi singură. Adică, de la un punct încolo e inevitabil să nu se nască subiecte noi, insule noi şi mi se pare absurd să le sufoci doar pentru că nu te-ai gîndit la ele de la început". Despre piesa de teatru Ajutorul de la Metropolis, Dan Boicea scrie că e jucată "formidabil" de către actori (Mihai Constantin şi Luminiţa Gheorghiu), dar că povestea devine kitsch fiind prea teatralizată şi, după părere sa, scopul ei ar fi mai bine atins dacă ar fi "curăţată de emfază şi s-ar juca brută". În fine, ar fi şi rubrica "De ratat!", în care Dan Boicea scrie despre ultimul album Beyoncé: "Uşor de ascultat, dar la fel de uşor de uitat, albumul livrează balade cu uşurinţa unui robot care face conserve, toate cu aceeaşi etichetă şi pline de coloranţi". Dacă albumul cîntăreţei n-are nimic de reţinut, cu siguranţă observaţia lui Dan Boicea va fi ţinută minte. (A. M.)
