Dar la volan, unde se bagă mîinile?

Stai ca boul ore-n şir la stopuri, pe străzi înguste, pe zone în reparaţii azi care vor fi şi la anul tot în reparaţii, dar reparate de alte firme, stai ca boul. Stai ca boul la podul ăla cretin şi idiot de la ieşirea din Bucureşti şi te beleşti la ţiganii care măsoară podul cu lopata. Stai ca boul şi te beleşti la neputinţa poliţistului din mijlocul străzii. Stai ca boul peste tot, nu cred că e vreun limbric de stradă pe unde să alergi în voie. Stai ca boul şi te uiţi la celălalt, din sens opus. Şi ce vezi? Mîinile saltă voios de pe volan, absolut inutil, şi intră cu voluptate în nas. Graşi cu deşte de un kil scormonesc nările, gagicuţe cu decolteuri cotrobăie nările, ghiulurile lovesc pînă la rană găuri înguste. Ce drac să faci? Aşteptările astea răscolesc în tine vidul personal, biografia ta de tot ascunsul. Statul degeaba ne aruncă în cele mai mari vaguri posibile, oricît de puternic eşti la birouţ, oricît de leu te arăţi în jeepuleţul tău, deştul vine de la mă-ta şi se aşază sistematic în nară, ca-ntr-un loc liniştitor, unde nu e stop, e numai plăcere, unde frustrarea e abolită, fiindcă e pur şi simplu umed, lipicios şi bine. Şi dacă gaura aceea nu te mulţumeşte, rămîne pînda unui loc unde să-ţi pui mucii. Sub scaunul tău de şofer şi acolo unde aşterni unii noi, dai cu un gest regesc la o parte pe cei vechi. Vai, ce voluptate! Dar mucii, mucii prietenii sînt puri, vin dintr-o lume frămîntată, dar mucii cresc şi vin la liman, precum delfinii, să arunce un ochi spre prietenia cu omul, să arate că se pot juca cu propriul destin, mucii, blînzii! Dar ce facem cu femeia bună şi tandră ce la stopuri fără număr de minute începe să stoarcă coşurile vulcanicilor parteneri de trafic. Şi trag de un coş cu deştele lor unghioase, încît viaţa nu mai are decît farmecul durerii şi lichidului ce iese voios uneori, scremut alteori, la suprafaţă. Şi dacă cu un coş nu se face primăvară, urmează femeile care se rujează, bărbaţii care se pupă cu păsările lor de pe locul mortului, cititul Libertăţii la volan, mîncatul de sandwich-uri şi băutul de iaurturi, scrisul, pieptănatul, exersatul vreunui discurs important. Era unul care se strîmba fără wireless în maşina lui 4x4. Părea ambasador cu numărul lui de corp diplomatic şi se strîmba şi beştelea pe cineva. Frustrări de pe la serviciu sau pregătirea unui discurs fulminant în faţa femeii de serviciu. Unul chiar a făcut pipi într-o sticlă şi se relaxase brusc. Dar certurile în drum spre birou? Dar cum să te dai mare la o proastă, o găină de-a dreapta ta, cum e? Toate astea se văd pe geam. Am avut şi scurte conversaţii pe geam. M-am văzut cu oameni pe care nu am apucat să-i sun de ani de zile. Unii de Mercedes au agăţat două gagici de Dacie şi le-au tras pe dreapta. Dar mergeţi vineri către amurg să vedeţi ce grandomani de doi lei se revarsă spre oraş. Să vedeţi cum trei turturei cu ultimul tip de celular se avîntă spre oraş, să-l cucerească. Mie îmi place tabloul acesta: şofer tînăr şi umflat cu brăţară groasă, inel, pe locul mortului un slăbănog ce dă telefoane în disperare să se dea mare în faţa grasului şi o piticanie pe locurile din spate ce nu-şi găseşte locul decît între locurile din faţă. Stă lipici acolo şi aprobă ce spune mortul, ce spune şoferul. Treapta a doua de lingău. Lingău al lingăului. Şi taie şoseaua, îţi taie faţa şi îţi dă muie. Mai ales lingăul de mîna a doua. Iar dacă te ciocnesc, ţi-o dau printre gingii din demaraj.