Dacă noi nu-i vrem, ei ne vor

Mircea Cărtărescu nota în jurnalul său că, atunci cînd eşti plecat în străinătate, chiar şi temporar, cei din ţară te consideră mort. Încetezi să mai exişti. Viaţa culturală românească este concentrată aproape exclusiv asupra propriului buric - pe lîngă care trece Dîmboviţa cea frumos curgătoare - şi nici unul din actorii ei vocali nu se gîndeşte că ar mai exista şi altceva în afară de propria persoană şi supa în care se bălăceşte. Dacă un scriitor "moare" cînd pleacă din ţară cu o bursă (cum era Cărtărescu, cînd scria respectiva frază în jurnalul său), ce să mai vorbim de cazul în care oamenii se stabilesc definitiv în străinătate? Dispar pur şi simplu, fără nici o posibilitate de reîntoarcere în ierarhiile culturale ale momentului - vezi, de exemplu, cazul lui Norman Manea care, deşi ia un foarte important premiu internaţional, Médicis, nu e băgat în seamă de nici un juriu autohton. Ai zice chiar că actorii de pe scena culturală de la noi se bucură cînd mai pleacă vreunul, pentru că se împuţinează "concurenţa". Dacă ar rămîne singuri pe ogorul literaturii naţionale, ar fi cei mai fericiţi. Ei bine, cei care se stabilesc în străinătate nu dispar, iar a-i pune în paranteză nu poate decît să facă rău culturii noastre care, după ce că e mică, mai şi pierde din puţinii scriitori sau artişti pe care-i are. Şi nu numai că nu dispar, dar sînt şi activi - aşa cum se întîmplă, de exemplu, cu cei grupaţi în jurul Societăţii Culturale Româno-Germane "Apoziţia". Societatea a fost înfiinţată la München în 1969 de către poetul şi editorul Ion Dumitru, iar din 2001 întîlnirile lunare sînt moderate de către Gelu Ionescu, care a preluat şi conducerea literar-artistică a asociaţiei. Societatea Culturală Româno-Germană "Apoziţia" editează, printre altele, şi o revistă anuală, care a reapărut într-o serie nouă la sfîrşitul anului trecut, după o pauză de 12 ani. Primul număr al revistei Apoziţia a apărut acum 34 de ani, în 1973. Actualul număr demonstrează încă o dată cît de multe valori s-au aflat şi se află în rîndul celor care au emigrat din România. Semnează în el nume importante, ca George Banu, Gelu Ionescu, Bujor Nedelcovici, Pavel Chihaia, Mirel Brateş, S. Damian, Dieter Schlesak ş.a. În plus, există şi un grupaj de versuri in memoriam Rolf Bossert, una dintre cele mai importante figuri ale "Grupului de acţiune Banat", din care au mai făcut parte şi Herta Müller sau Richard Wagner. Grupajul de poeme este urmat de postfaţa la volumul Stau pe treptele vîntului, semnată de Gerhardt Csejka (excelentul traducător din română în germană), în care se evocă figura lui Rolf Bossert, valoarea operei lui şi destinul ingrat de care au avut parte şi el, şi scrierile lui. Din păcate, poezia lui Bossert este şi astăzi necunoscută, chiar şi în Germania, pentru că - explică Csejka - publicului german i-a lipsit contextul, ceea ce ar fi facilitat orientarea şi înţelegerea ei. Cît despre omul Rolf Bossert, acesta s-a sinucis la începutul anului 1986, la două luni după ce reuşise să emigreze în Germania. Iată un exemplu de nedreptate în receptarea culturală: din cauza unor date care nu ţin de valoarea operei lui, Rolf Bossert este un "extraterestru" (după expresia lui Csejka), şi pentru cultura germană, şi pentru cea română. Revista Apoziţia, care este o publicaţie bilingvă, repară astfel de nedreptăţi şi, din perspectiva culturii române, restituie ceea ce trebuie restituit. Lucrurile sînt făcute doar pe baza entuziasmului celor implicaţi (asociaţia şi revista sînt non-profit), aşa că demersul merită cu atît mai mult aplauzele şi consideraţia noastră. (C. P.-B.)