Cum se face presa?

Experiment: notez rostogolirea unei ştiri în zilele ce-i urmează, hai să vedem unde se ajunge pe fluxul şi din impulsul de isterie a unui eveniment. Începînd cu 8 august 2008 "fără ură şi fără răzbunare", dar cu oarecare perseverenţă, pornind de la evenimentele importante, pe care presa, scrisă-audiovizuală-blogărească, mi le-a adus în cale, am luat aminte la subiectele şi comentariile româneşti "aliate", conjugate cu... criza din America. Un fapt care nu putea să mă lase indiferent şi care trăia după principiul "un om a muşcat un cîine", ba nu, "la naiba, un mogul de presă a muşcat un alt mogul de presă". Şi iată ce a suportat, în lunile următoare, foaia mea de hîrtie (înşiruirea n-a respectat nici titlurile ziarelor, nici headline-urile sau crowl-urile televiziunilor, nici măcar autorii. M-a pasionat numai duşul de informaţii primit, sinonimia, forţată sau nu, a evenimentelor româneşti vibrînd la depresia "marelui licurici"): Deci: criza americană. Patriciu spune că e criză imobiliară, cad băncile în America. La noi nu se mai fac tranzacţii. Elan iese: nu e adevărat, eu cumpăr. O sămînţă de scandal se ţese în jurul compensaţiilor date bancherilor de la băncile falite. Se vorbeşte de depravare, de lux şi de valorile americanilor, cînd din America crizată vine, hop, "poneiul românesc şi roz cu zvastică pe fund", ce e arta?, Patapievici este patriot? Ce salariu are Patapievici, cu ce drept se afişează el în plină criză americană? Americanii sînt în criză, de asta le place poneiul, bine, n-au cultură, uite că americanii ne dau şi nouă criză: poneiul şi vechile blocuri ce scad în preţ; bine, dar cele noi sînt la căutare, ce uşurare! Americanii nu ştiu ce sînt banul şi arta. Urmează: zvonuri şi sms-uri privind labilitatea unor bănci din România, dar prim-ministrul României afirmă: "2008 " cel mai bun an economic din istoria României, România a crescut cu 9% peste creşterea UE". Blocuri noi se cumpără, dar nu sînt locuite. Cine ne ţine în viaţă? Eroii noştri: căpşunarii! Nu se mai dau credite, ba se dau, dar, atenţie la condiţii!, banca are sau nu dreptul să mărească comisioanele în funcţie de inflaţie?, BNR vrea test de stres, creşte euro, bursa se închide, se măresc pensiile, Raicu se desparte de Chirilă, ce ghinionistă fată!, se votează pe ascuns mărirea salariilor şi a pensiilor parlamentarilor, preţul la blocul nou este scăzut, dar nu cumpără nimeni, bun, dar blocul vechi?, se aşteaptă un semn din America, America trece la stat băncile în cădere, dar şi Europa face la fel. Castravetele curbat şi morcovul noduros nu mai sînt interzişi pe piaţa UE din cauza crizei? Criza asta face din capitalism, socialism, unde e Ceauşescu să vadă? Parlamentul tot votează mărirea salariilor profesorilor. Tăriceanu: nu se poate, nu avem bani, intrăm în colaps, Băsescu, preşedintele, aprobă mărirea salariilor, Băsescu-populist, Guvernul-responsabil; bine, dar membrii Guvernului au votat şi ei mărirea salariilor, va fi criză ca-n ’29, se desecretizează contractul Patriciu-kazahstanezi; bine, dar Patriciu nu mai e cel mai bogat din ţară, dar cine e? Becali. Patriciu îşi face ierarhia lui de milionari, cu el tot în frunte. Se descoperă cea mai mare pensie din România, a unui aviator, care este în acelaşi timp şi şef al aviatorului şi şef de sindicat al aviatorului, dar cea mai mică pensie? A lui tanti Rozalvea, de 3 lei, cum e posibil? Isărescu, salvatorul naţiunii, Bursele asiatice scad, Tăriceanu nu vrea mărirea salariilor profesorilor, Mihaela Rădulescu divorţează. Cu ce bani rămîne, nene? Greva generală a profesorilor, şi a funcţionarilor publici, şi a medicilor, de ce ei să ia, şi noi nu? Grevele ţin foarte puţin. E criză, sindicatele sînt responsabile sau începe campania electorală? Tăriceanu măreşte gradual salariile profesorilor. Criză, criză în America, se dau maşini, case înapoi băncilor, se schimbă guvernul la noi, nu putem lăsa visteria goală viitorului guvern, ICR-Patapievici-Poneiul nu mai primeşte buget ca anul trecut, dar Băsescu îl lasă pe Patapievici încă patru ani în funcţie, Obama cîştigă alegerile din SUA, criză la ei, criză la noi…