Culturale
* România literară încheia anul trecut nu cu o anchetă literară, nici cu vreun top sau clasament "pe puncte", cum ne-au obişnuit alte reviste culturale, ci cu o întrebare pe cît de simplă pe atît de complicat-personală: "Ce a însemnat 2006 în biogafia dumneavoastră?". Dacă n-aş revedea deloc paginile citite în decembrie şi aş face un exerciţiu de memorie voluntară, lucrurile cu care am rămas din răspunsurile la această bună întrebare ar fi: faptul că Adriana Bittel a fost în Mexic; Andrei Codrescu pregăteşte un roman despre îngeri, în care un capitol se numeşte "Ficatul", că băiatul lui Daniel Cristea-Enache a intrat la Liceul german (bravo!); Sorin Lavric a trecut printr-o experienţă de nepovestit; Dan C. Mihăilescu ţine în continuare dietă; Antoaneta Ralian are 80 de ani (ceea ce ştiam, dar nu-mi intră în cap); Alex. Ştefănescu are o căţea pe nume Lolita; Cristian Teodorescu n-a terminat nici unul dintre cele două romane pe care şi le propusese, în schimb lui Mihai Zamfir i-au apărut patru cărţi. Iar Tudorel Urian a fost la Paris cu Mihai Şora. De unde se vede că biografia (de fapt, scrisul despre ea) poate fi mai simpatică (şi simpatetică) decît orice revizuire, top sau bilanţ anual. Cum şi Orizontul timişorean (care nu ajunge la Bucureşti decît o dată pe an!) a publicat un număr despre biografiile scriitoriceşti ce ar trebui scrise, poate ne aduce 2007 o reconsiderare a acestei specii literare atît de rar frecventate la noi... * În Idei în dialog pe ianuarie continuă polemica eterată dintre Sorin Lavric şi Ştefan Vianu despre sensurile actuale ale filozofiei. Fraza disputată în două articole ireconciliabile şi care păstrează din dialogul veritabil (care presupune luarea în considerare a argumentelor celuilalt) doar forma adresării e întrebarea lui Ştefan Vianu: "Nu cumva crede Sorin Lavric că această lume e singura realitate?". Sorin Lavric răspunde tranşant: "Ba da, Ştefan Vianu, asta e singura lume pe care o avem şi alta nu mai e, şi cînd spun asta mă bizui pe experienţa mea şi pe cît am putut eu să pricep, în mediocritatea mea patentă, din această viaţă. Cu alte cuvinte, nu am nici un motiv să cred că mai există ceva dincolo de noi, ceva pe care să-l numesc în felurite chipuri, spunîndu-i ba transcendent, ba Idee, ba universal, ba Ťsensuri generale» şi asta pentru că nu am nici o experienţă trăită de mine în privinţa acestei lumi... Aşadar, dacă eu sînt atît de prăpădit în cecitatea mea intelectuală, îl rog pe Ştefan Vianu să-mi spună pe ce se bazează dînsul atunci cînd vorbeşte de o altă lume". Ştefan Vianu nu face "dovada", precizînd că nu a vorbit niciodată despre o "lume de dincolo", ci despre "îmbogăţirea sensurilor acestei lumi prin activitatea eului", despre propria interioritate care simte altfel experienţa lumii. Parcă aş fi preferat ca Ştefan Vianu să "facă dovada" şi să-şi asume "filozofia de amvon" de care este acuzat. Altfel, cu două radicalităţi diferite (una experienţială, alta livrescă) n-avem nici dispută, nici dialog... * În schimb, avem consens în cronica dlui Gheorghe Grigurcu (din România literară numerele 2 şi 3) la cartea lui Valentin Chifor, Escale. Un consens previzibil în chestiunea pornografiei literare. Spune autorul (şi recenzentul îl citează in extenso, neomiţînd în final "cauzele acestui exhibiţionism de masă"): "Multe femei, poetese scriu Ťpoeme neruşinate», versuri menstruale, orgasmice (Floarea Ţuţuianu, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Dora Pavel), dar sînt şi destui bărbaţi închinători ai Venerei - Ştefan Agopian, Emil Brumaru H.-R. Patapievici -, iar dintre tineri, Marius Ianuş, Alexandru Vakulovski, Ioana Băeţica, Claudia Golea... care coboară dezinvolt în subsolurile literaturii într-un tip de etalare şocantă, nu tocmai convingătoare estetic, pînă la cea mai recentă carte de gen, Băgău de Ioana Bradea". Dincolo de vechea dispută, pe care dl Grigurcu o cunoaşte foarte bine, ar trebui spus răspicat că în enumerarea dlui Chifor de la Oradea sînt amestecaţi scriitori adevăraţi cu debutanţi mai buni sau mai răi, şi că un subiect, fie el şi sexul, nu face (niciodată) cartea. Cît despre pornografie, şi autorul, şi recenzentul se grăbesc: în nici una dintre cărţile enumerate (care n-au cum sta alături în nici o împrejurare!) n-avem pornografie. Poate dacă ar fi fost, s-ar fi vîndut mai bine... ( S. S. )
