Corespondenţă

Publicat în Dilema Veche nr. 252 din 15 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-adevăr, fiul nostru este de cîteva luni în Islanda*; a plecat din Groenlanda nu numai fiindcă firma lor din Canada şi-a restrîns activitatea printre gheţarii care, indiferent de criză, se topesc şi le periclitează afacerile; înţeleg că vodca din apa gheţarilor topiţi natural de căldura solară nu e de aceeaşi calitate ca aceea distilată în aparatele lor. Dar nu acesta e principalul motiv; ţi-a scris că s-a dus la Rejkjavik ca să înveţe bridge. E adevărat şi nu e adevărat; trebuie să faci o medie - ceea ce nu prea îţi stă în caracter: s-a îndrăgostit de multă vreme, prin Internet, de o islandeză, vicecampioană de bridge a Islandei. Ea i-a propus să vină să locuiască la ea şi să-i ţină noroc. De cînd sînt în corespondenţă - îţi dai seama că nu a intrat în amănunte, are discreţia mea, nu a ta... - ea a obţinut mari succese şi-l vrea alături în toate turneele la care va participa în 2009; e invitată în multe ţări şi înţeleg de la el că a făcut din bridge o profesiune; islandezii sînt foarte superstiţioşi - îl citez - "şi o iubesc suficient de mult ca să-i satisfac superstiţiile" (recunosc că mi-a plăcut explicaţia...). M-a asigurat că îmi va scrie lunar, iar în ce te priveşte, dacă vrei să-i scrii, s-o faci numai prin mine; m-a instituit ca un cenzor al tău; nu te enerva, nu o voi face. Cu bine... Răspunsul tatălui existent şi ficţionar: Draga mea - atît de clar mi-a fost că băiatul a plecat în Islanda încît în ultimele luni mi-am făcut un dosar islandez. Am decupat şi am pus deoparte tot ce am citit despre criza de acolo şi ori de cîte ori am văzut imagini de la Rejkjavik, cu manifestanţi în stradă împotriva guvernului şi bancherilor, mi-am căutat fiul printre ei. Să mă fi prostit di tăt? Nu mai ştiu - în ce-l priveşte - ce-i autoironia, sarcasmul, marmelada melodramei, inteligenţa emoţiilor. Într-o noapte m-am perpelit cîteva ore la auzul ştirii de la RFI (la 24 h, ora Bucureştilor, îl ascult cu sfinţenie pe omul lor de la New York, cu cotele indicilor Dow Jones şi Nasdaq, nepricepînd nimic, dar sunîndu-mi prin incantaţia vocii şi leit-motivul: "je vous rappelle...", ca un poem) că la Rejkjavik au ieşit în stradă 6000 de oameni "o cifră enormă...". Am mers şi mai departe cu seriozitatea şi l-am rugat pe un prieten din Paris să-mi trimită o cărticică (descoperită în Le Monde des livres) cu schiţele unei scriitoare islandeze, 32 de ani, poate că numele ei: Gudrun Eva Minervudottir şi titlul: În timp ce el te priveşte, tu eşti Fecioara Maria îţi vor fi suficiente ca să prinzi o atmosferă. Schiţe de cîteva pagini, fulgerătoare, ale unei puştance vizitate de necunoscuţi intempestivi, o candidă perfidă care poate întreba chiar într-un titlu: "De ce o lacrimă îţi străluceşte în ochiul vînăt care a văzut oraşe în flăcări, valuri de sînge şi un număr incalculabil de femei goale?". Splendide, uşoare, fîlfîind ca îngerii de care e obsedată, ca în alt titlu: "De ce îngerii cad cu aripile în flăcări?", grele permanent de păcatele senzualităţii - la noi nu le-ar lua mai nimeni în seamă (chestii fumate...), aşa cum au făcut cu Dragoman, Regele alb, pe care ţi l-am lăsat la uşă şi nu mi-ai spus cum ţi s-a părut. Sigur că - ticăit cum devin minut cu minut - mi-ar fi plăcut să se îndrăgostească de Miner ş.a.m.d... Dar să se încurce cu o bridgistă, fie ea şi vicecampioană, gata să bată lumea cu ea? Mă aud ţîţîind ca bunică-mea cînd a auzit că las pianul şi literele ca să plec recrut în armată. Mă angoasez strict tehnic, neputînd obţine explicaţii precise de la tine care nu ştiai nici popa prostu’, dar te entuziasmează că el îi iubeşte superstiţiile. Cum adică vrea să-i stea alături...? Ca partener? A învăţat el bridge - jocul ăsta se studiază vreo patru ani, ca la facultate... - ca să joace cu ea în turnee, să fie - cum se zice - o pereche fixă? Sau o va însoţi, ca un prinţ consort, mai bine zis ca o mascotă? Nebunia bridge-ului - pe care, ca belotist, l-am respectat atît de mult încît nu l-am putut învăţa - începe de la faptul că nu-i un joc de noroc, un joc de cărţi, ci cu cărţi; cu cît îl ştii mai bine, cu atît reduci hazardul, cacialmalele - ne-am certat de prea multe ori, nu o să-ţi mai explic încă o dată ceea ce dogmatismul tău ardelenesc antiludic nu a priceput niciodată. Pe urmă, cum se vor înţelege? Oricîtă engleză ştie, va învăţa islandeza dincolo de licitaţia unui contract? Sau va fi un amor fără cuvinte, ca în schiţele lui Gudrun? Cît va rezista? E o întrebare aiurea, de tic-tac? Pe urmă, mai e şi criza asta...! Nu-i va lovi şi pe profesioniştii bridge-ului? Nu se vor reduce turneele cu premiile lor, cu invitaţiile de casă, masă - din ce vor trăi? Mai am încă rezerve de sarcasm ca să mă liniştesc cu gîndul că trăiesc lîngă fiul meu o criză mondială a capitalismului financiar. Pînă acum - mulţumită economiei de lagăr - nu am cunoscut-o. Va fi o experienţă sau - cum se spunea în Rubliov-ul de care nu cred că ai scăpat nici tu - "va fi o luptă!". Încît te întreb atît: poţi să-i scrii şi să afli ce a făcut cu containerul în care a stocat xeroxurile după articolele mele din Scînteia tineretului trimise prin februarie 2007 de fosta lui logodnică**? L-a luat cu el? L-a lăsat în Groenlanda, să se topească odată cu gheţarii? Ţi se pare că sînt deplasat, prea egoist în actuala criză prin care trece omenirea? Răspunsul mamei inexistente: Mi-a plăcut foarte mult Regele alb. Îi voi scrie. * pentru nonficţionari: Dilema veche nr. 237 din 28.08.08 ** pentru nonficţionari: Dilema veche din 23.02.07

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Oamenii lui Putin, amenințări cu ce de-al Treilea Război Mondial dacă Ucraina folosește arme occidentale pentru a lovi Rusia
Un aliat al președintelui rus Vladimir Putin a lansat un avertisment grav asupra posibilității unui al Treilea Război Mondial, în cazul în care Ucraina va folosi armele furnizate de Occident pentru a lovi teritoriul rus.
image
Ce șansă are un dependent de alcool să trăiască o viață normală. Psihiatru: „E un proces greu și de durată“
Consumul de alcool a fost mereu o reală problemă a societății, susțin cadrele medicale. Dependența de alcool, un fenomen care se răspândește constant, afectează tot mai multe vieți.
image
„Rețea” de nași, fini, afini și prieteni ai lui Andrei Volosevici, primarul Ploieștiului, plătiți regește din banii publici
Presa din Prahova a dezvăluit că peste un milion de lei din bugetul ploieștenilor a fost utilizat de Primăria Ploiești și instituțiile subordonate pentru plata salariilor, primelor, sporurilor și indemnizațiilor acordate rudelor și prietenilor primarului Andrei Volosevici în anul fiscal 2022.

HIstoria.ro

image
Un asalt dincolo de orice imaginație, în „Historia” de mai
„Un asalt îndrăzneţ, dincolo de orice imaginaţie“. Așa a numit Churchill operațiunea de salvare a lui Benito Mussolini din hotelul Campo Imperatore, în ziua de 12 septembrie 1943. Dosarul de luna aceasta este dedicat unui raid ca în filme, prezentat pas cu pas. Revista vă așteaptă și cu alte surpri
image
Spitalul de la Palatul Regal: Regina Maria, „mamă a răniţilor”
Regina Maria începuse, încă din anii neutralităţii, un plan de susţinere al războiului din punct de vedere sanitar şi medical, bazându-se pe experienţa – ce-i drept, mai redusă – din timpul războiului balcanic.
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.