Conştiinţele (II)

N.C. Munteanu: vînat continuu. De Ceauşescu înainte de ’89 pentru ironia sa muşcătoare de la Radio "Europa liberă", după Ceauşescu, pentru vehemenţa sa antiiliesciană şi anticomunistă. În clipa în care trece de partea cealaltă a baricadei, de la om de radio la om de execuţie, fiind propus în Consiliul de administraţie al TVR (1998), dar şi pentru funcţia de preşedinte TVR, i se arată "pisica": dosarul său de colaborator al Securităţii lui Ceauşescu. Controversele iscate cu acest prilej îl conduc spre retragere din viaţa publică. Clarificările sale vor veni mult mai tîrziu (2007), cînd îşi explică dosarul de Securitate într-o carte. După care, poate fi văzut pedalînd mult şi bine prin München. Patapievici: fizician, revoluţionar, rebel, eseist. Articolele şi cărţile sale pun în ecuaţie, cu deznădejde şi voluptate, starea poporului de azi (Omul recent), şi vai de mama ei de viaţă intelectuală românească (Despre idei şi blocaje)! Limba sa greu filozofică, greu de priceput, deci periculoasă, cugetarea publică au dus la urmărirea sa de către serviciile secrete prin intermediul unui inabil căpitan Soare, care a stat de vorbă cu vecina filozofului. Lăsată în viaţă, vecina a stat de vorbă cu Patapievici. De aceste discuţii a aflat media, iar Parlamentul a creat o comisie ce a îngropat Soarele. Patapievici nu s-a lăsat. În vremuri de lipsă de valori, a fost numit cu greu membru CNSAS, director al Institutului Cultural Român, acţiunile şi reflecţiile sale atrăgînd în continuare antipatie, vehemenţă, admiraţie. Singurul rămas flower-power dintre conştiinţele actuale, în 2006, a fost la prezentarea raportului privind condamnarea comunismului în Parlament, unde de la balcon a intrat într-un dur joc al replicilor cu Vadim Tudor, adulator comunist. În 2007, "Poneiul Roz cu zvastică-n coadă", expus la Institutul Cultural din New York, l-a prins preşedinte al Institutului. Scandalul s-a polarizat naţionalist şi politic, pînă într-atît încît Guvernul Tăriceanu i-a tăiat bugetul, iar preşedintele Băsescu l-a reconfirmat în funcţie şi i-a dublat bugetul. Pleşu: tot discipol al lui Noica, dar "născut odată cu cuvintele sale" şi cu mult mai pămîntean decît Liiceanu. Pleşu a fost sensibil la chemările politice din partea PD " Roman. Ministru al Culturii (1990), ministru de Externe (1996), membru CNSAS, consilier al preşedintelui Băsescu (2006). Cînd a simţit că politica nu e locul său, a plecat. Dar i-au trebuit încercări repetate spre a înţelege de fiecare dată acelaşi lucru. A crescut generaţii de emuli în însoritele sale paradisuri: revista Dilema şi New Europe College, dînd plăcere şi burse celor ce vor să înţeleagă cultural trecerea fiecărei zile. Tănase: al dracului de bun prozator în Corpuri de iluminat, interesant ca editorialist la 22, căutat sfătuitor de partide după bursele sale în America. Discret în talk-show-uri. Confiscat de studiul istoriei. TRU: Traian Răzvan Ungureanu a fost ziarist la Viaţa studenţească, de pe vremea Răposatului, Degrabă Împuşcatului, Marelui Ciuruit. A fugit la Londra, unde a lucrat la BBC pînă în 2003. A plecat cu scîntei, acuzînd conducerea BBC România de jocuri politice în favoarea premierului de atunci, Adrian Năstase. A rămas la Londra de unde a scris pentru Evenimentul zilei, apoi pentru Cotidianul şi Idei în Dialog. Lucid pînă la disperarea adversarului, susţinător de Băsescu pînă dincolo de greşelile acestuia, TRU, în cărţile sale " reluări discursive ale articolelor ", a făcut harcea-parcea lumea românească şi a dat comentarii sportive stilistic impecabile. Luat la întrebări, pe vremea cînd trustul "ţinea" cu Băsescu, de ce-i convine să stea pe banii lui Vîntu în trustul Realitatea-Caţavencu, răspunde că banii sînt bineveniţi traiului său la Londra, atît timp cît înseamnă neamestec în scrisul său. În 2009 este destituit de la Cotidianul pentru o posibilă candidatură la Parlamentul European din partea partidului preşedintelui. Nici scandalul n-avea aceleaşi coordonate: trustul era acuzat de data asta că înclinase balanţa împotriva lui Băsescu. TRU este europarlamentar.