Cîrpele de Mall
Două cîrpe se întîlnesc zilnic la Mall-ul din Vitan. Cîrpa cu ştaif, plimbată în maşini scumpe, şi cîrpa umilă, ce patrulează prin parcare. E cîrpa cumpărată din Zaza, de mînuţa cu ghiuluri, şi cîrpa cu bulan, repartizată de la firma de bodyguarzi. Cînd cîrpa de lux are nevoie de parcare, cîrpa bleagă brusc are muşchi şi dă drumul lanţurilor ce îngrădesc spaţiul, brusc face loc, unde nu vezi că e loc, brusc plasează cîrpa cu ştaif pe locurile handicapaţilor. De fapt, bruscul e gîndit. Nu există nimic spontan în întîlnirea dintre cîrpe. Uite, nu te uita în gura mea! Cît cîrpa cu ştaif se expune printre vitrine, cît cîrpa de cîrpă se face că se încălzeşte prin clădire, fă şi tu un pustiu de bine curiozităţii tale, mergi de priveşte peisajul fără cîrpe din parcare! Şi ce vezi? Maşini de luxul rîsului - cum îţi spun - puse chiar lîngă uşile Mall-ului. Cu cît parchezi mai aproape de Mall, cu atît eşti cîrpa cea mai cea. Eşti admirat de cît mai mulţi că ştii că toţi proştii au ritual de a se opri un pic şi a se uita în jurul lor înainte de a cuceri Mall-ul. Dacă parchezi la dracu' în praznic, dracu' te vede. Asta e cînd eşti cîrpa din înalta cîrpocitate: ai grijă de mahalagioaica de lîngă tine să n-o tragă la ţîţele ei umflate ca Marea Roşie vreun vîntic, sau să poţi să-ţi defosezi burta cu uşurinţă. Cîrpa din parcare are spinarea pliabilă, e săritoare de felul ei, nu-şi priveşte în ochi stăpînul cu bani, se apleacă după bani, dacă ăia cad din greşeală. Cînd îi vezi, îi vezi cum se desconsideră, cum s-ar sfîrteca, dar sufletul de cîrpă îi împacă. Cîrpa în sine le dă un statut. Viaţa cîrpei de bodyguard din Mall nu e bănoasă. Cîrpa de bodyguard ştie că prietena ei de aparenţe toacă ceva bani sus, prin cafenea, prin cinema, pe la restaurante, prin magazine, or asta durează. Timpul de expunere, spaţiul de parcare! Uite cum noţiuni nedesluşite de sute de filosofi se scîrboşesc să dea aer unora ce nu contează în istorie. Timpul şi spaţiul fac parte din jocul cîrpelor. Cîrpa de bodyguard are timp din belşug. Mai fluieră după vreo aspirantă la ţîţe venită pe jos cu prietenele ei, mai face pe moralul punînd capace unora ce-şi pun maşinile pe trecerile de pietoni, mai dă sms-uri limbricilor ca el sau bip-uri vreunei prospături. Nu vă spun eu asta, cîrpele învelesc, cuprind, cu ştaif sau fără, o lume întreagă în mrejele lor. Au pile, relaţii, comodităţi, complicităţi, prospătură. Fiindcă vidul unei cîrpe nu e vidul unei probleme de nerezolvat, nu, este imbecilizarea lui "bă, nu vrei să mă rezolvi?!". Ce cîrpe mişto! Şi culmea e că nu te poţi pişa pe ele, că ai coborî sub nivelul lor.
