Ciocoii vechi şi noi de Nicolae Filimon
Se termină: cel rău, Dinu Păturică pus la ocnă, înnebuneşte şi moare. Cel bun, Gheorghe, este ridicat în caftan boieresc şi dăruit cu fata Banului C. "Ciocoii" în trei cuvinte: jupoaie-l, fură-l des pe aproapele tău, eşti pedepsit o singură dată. Povestea: Dinu Păturică e trimis de ta-su să se facă om mare la curtea lui Andronache Tuzluc. Tuzluc hoţea de la săraci şi aşa va păţi şi el din partea lui Dinu Păturică. Întîi Dinu află cum se fură, îi devine om de încredere, îi ia femeia, în final, îl îndatorează, umflîndu-i cheltuielile şi-l dă pe mîna creditorilor. Dar, vine şi rîndul lui Dinu Păturică. Odată cu revolta pandurilor lui Tudor Vladimirescu. Dinu Păturică este uitat în ocnă, unde pînă şi minţile îl părăsesc. SMS, head-uri de bloguri şi crolluri de televiziuni: "mărinimos", "sacrificîndu-se", "sărăcie şi ruşine", "omul să fie bun şi înzestrat de natură cu virtuţi şi inteligenţă", "mărire", "iubise pe Gheorghe cu multă pasiune", "preferase mai bine moartea, decît o fericire trecătoare şi dobîndită", "călcarea îndatoririlor sale de bună fiică", "suferinţele şi disperarea", om venal, ipocrit, laş, orgolios, lacom, brutal pînă la barbarie şi dotat de o ambiţiune nemărginită, vulpi cu două picioare. Tot omul este creat de Dumnezeu cu dreptul de a se hrăni pe pămînt. Business: este un Big Brother acest Ciocoii? Este. În limitele unui "acvariu"-mahala se adună şi se devoră între ei cîţiva eroi. Cu bani, fată şi rating şi awareness iese Dinu Păturică. Cîştigătorul ia totul. Întîi i se arată prada, prada îl acceptă în preajmă. Jivina îşi înghite prada. Jivina devine vedetă şi, mai departe, o păţeşte ea însăşi. Ciocoii este şi un model pentru parvenit: "Aşa se face! Aşa pot ajunge om mare." Ciocoii poate fi făcut şi telenovelă. Orice scenarist are gata detalii privind decorurile, muzicile, mîncărurile epocii. Mişto: "Vouă, dar, străluciţi luceferi ai viciilor, care aţi mîncat starea stăpînilor voştri şi v-aţi ridicat pe ruinele acelora ce nu v-au lăsat să muriţi în mizerie; vouă, care sînteţi putrejunea şi mucegaiul ce sapă din temelii şi răstoarnă împărăţiile şi domniile; vouă, care aţi furat cu zvanţul din funcţiunile cele mici şi cu miile de galbeni din cele mari, iar acum, cînd v-aţi cumpărat moşii şi palate, stropiţi cu noroi pe făcătorii voştri de bine; vouă şi numai vouă dedic această slabă şi neînsemnată scriere. " Ce să zic, dragă Duduco! Zic că Dumnezeu sau dracul ne-a făcut pe unul pentru altul. Apoi, strîngînd-o în braţe şi sărutînd-o, zise: De mîine, iubita mea, să ne punem la lucru. " Tu-l vei încărca la socoteli. " Tu-i vei cere şaluri şi mătăsării. " Tu-i vei specula moşiile. " Tu-i vei cere diamanticale. " Şi unind jafurile la un loc, ne vom cumpăra moşii şi ţigani. " Ş-apoi ne vom cununa; nu este aşa, Duducuţo dragă? " Bravo, Dinule, ai ghicit! " Bravo, Duduco! " Pe mîine! " Ia stai puţintel; am uitat un lucru! exclamă greaca, punîndu-şi degetul la buze spre a-şi aduce aminte. Nouă ne mai trebuie un om, ca să ne stoarcă banii grecului fără de-a ne da noi pe faţă. " Ai dreptate, Duduco. " Cunoşti tu vreunul? " Cunosc, dară... " Cine e? Cum îl cheamă? " Chir Costea Chiorul. " O fi Costea bogasierul, de la Sf. Gheorghe cel Nou. " Tocmai acela. " De minune!"
