Cînd-ul din fiecare gînd

Cine - dar mai ales cînd? - a scris rîndurile de mai jos: "Îţi mulţumesc pentru volumul lui Eugen Ionescu pe care l-am primit acum cîteva zile. Trebuie să-ţi mărturisesc că în viaţa mea nu am simţit un dezgust mai mare la lectura unei cărţi, o scîrbă nesfîrşită m-a apucat în faţa acestei nulităţi intelectuale şi morale. Este atît de puţină tragedie în mizeria acestui om încît nu pot să am pentru el nici milă şi nici măcar dispreţ. Tu scriai în Vremea despre un aşa-zis mit ionescian. Eu nu am aflat de el, dar dacă este cazul, atunci, cu adevărat, nu mai este nimic de sperat de la cultura românească. De ce nu ţi-aş spune-o? După ce am citit cartea lui Eugen, am avut impresia că m-am prăbuşit într-un closet de ţară. Declar rupte orice legături personale cu acest om..." Este Cioran, la 1934, din Germania, către Petru Comarnescu, după ce a citit Nu. Originalul - pentru a ne trezi din "leşin", din buimăceală, din ce-o mai fi în mintea noastră la zi - se găseşte în colecţia Muzeului Literaturii Române, iar citatul, după o fotocopie a scrisorii, ne-a fost adus la cunoştinţă de către Matei Călinescu în notele la cartea sa Eug