Cînd nu sîntem ultimii din lume...

Publicat în Dilema Veche nr. 201 din 15 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La o repede privire asupra ultimului raport publicat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, se poate spune că nu stăm rău. După criteriile condiţiilor de trai, România ar fi a 60-a într-un clasament care cuprinde 177 de ţări. Nu e chiar catastrofa absolută pe care o aşteptăm cu fiecare raport. Sigur nu stăm ca în fotbal, "ultima bucurie a românului" - acolo, în clasamentul mondial sîntem (fotbalul se discută numai la "întîi plural") pe locul 12, dar sînt cazuri în care o minimă seriozitate ne cere să judecăm şi în afara fotbalului. Mai degrabă să ne întrebăm dacă această poziţie chiar bunicică nu e şi ea o hohă, o aiureală. De unde au luat cifrele pentru calculele lor? De la Cotroceni, de la Guvern? Din ce statistici? Iar i-om fi tras în piept? Au luat sau nu în seamă cum se circulă în România, cum merg şi cum arată trenurile, cum se strică lifturile, cum arată gropile ţării, străzile şi bordurile lor? A văzut PNUD-ul gunoaiele noastre? În timpul calculelor, le-au căzut pietre în cap pe Valea Oltului sau, mai aproape, au prins vreo "autocoadă" din centru pînă în Camil Ressu sau Pipera? Astea nu fac parte din condiţiile de trai? Dar din ce? Merg la buna credinţă şi zic că le-au prins, că ştiu ce este o ambulanţă în România, ce-i un spital, ce-i o ghenă sau o Glină şi totuşi ne-au pus peste Turcia (locul 84) şi cu mult, mult de tot faţă de Burkina Faso şi Sierra Leone (locurile 176 şi 177, ultimele...). Nu, nu "sîntem ultimii din lume" - aşa cum credea o doamnă, bine îmbrăcată de altfel, care bătea cu îndîrjire într-un bancomat care-i înghiţise cardul, ieri, pe Titulescu. "Sîntem ultimii din lume...!" - le ţipa ea celor doi funcţionari ai băncii încremeniţi lîngă ea pe trotuar. Hotărît, nu era în situaţia de a fi contrazisă de mine (riscam să-mi dea cu ceva în cap) şi cu atît mai puţin s-o informez care ţări sînt pe primele trei locuri: 1. Islanda; 2. Norvegia; 3. Australia. Mucalit vorbind, primele două ar trebui să mă lase rece, dar nu e deloc aşa. De Islanda îmi place pentru sonoritatea stranie a capitalei ei, Rejkjavik, unde au loc numai evenimente istorice serioase (meciurile Reagan-Gorbaciov, Fischer-Spaski). De Norvegia mă leagă o veche prietenă care-şi cîştiga existenţa - deşi era bine căsătorită cu un armator băştinaş - ca salariată a Primăriei pentru a sta de vorbă săptămînal, într-o şcoală a oraşului, cu o fetiţă de români, ca să nu-şi uite limba părintească. Australia îmi spune ceva din cauza unui prieten care avea acolo un unchi căruia îi trimitea, înainte de ’89, pachete lunare cu Sportul, fiindcă acela era "mort" dacă nu ştia ce se întîmplă în Diviziile A, B şi C... Dacă aceste argumente par prea punctuale, ba chiar derizorii pentru cei mai severi, încerc să mă ridic la generalităţi şi să precizez că nu m-aş aşeza definitiv în nici una din aceste ţări exemplare. Am prin lume şi aici cîţiva amici care îmi impută, mai mult decît lui Videanu, halul în care arată "Bucureştii tăi". "Numai un nevrozat mai poate iubi oraşul ăsta...!" - mi-a spus un elveţian (cu care am făcut "a şaptea" la "Matei Basarab", în prima jumătate a secolului trecut) pe drumul spre Otopeni, care a durat mai mult decît un zbor la Istanbul. "Te cred" - i-am răspuns calm, fără să mă aventurez în vreo argumentare beta/metafizică. În asemenea situaţii, ca şahist perpetuu, joc deschiderea Sebastian îmbunătăţită de maică-mea. Varianta Sebastian e în De două mii de ani, atunci cînd îşi conduce un prieten la gară, acesta plecînd în Palestina; în timp ce trenul se îndepărtează, eu-l romanului se întreabă: "Eu de ce nu plec?... Eu ce sînt? Sînt evreu? Sînt român? Nu, eu sînt brăilean". Peste 50 de ani, prin ’83, maică-mea, la Tel Aviv, vorbea la telefon cu o prietenă de-a ei, eu auzind-o dintr-o cameră alăturată, deşi o asigurasem că mă duc să trag un pui de somn, după-masă, înainte de plecarea nocturnă la aeroport; era una din acele îndelungi "vizite la telefon" în care îmi puteam da seama uşor ce se discuta, auzindu-i doar răspunsurile. La un moment dat, a spus, într-un crescendo patetic: "Vai, Şeli, cum poţi să vorbeşti aşa...? Cum să rămînă? Tu ştii că acolo, la el, are prieteni cu care vorbeşte ore întregi la telefon?". Argument irefutabil, au trecut la filmele din oraş. Dar seara, înainte de plecarea la aeroport, ne-am certat scurt şi viguros: nu m-a lăsat să iau cu mine un poster genial, cu Marx întins pe divanul lui Freud, cumpărat cu ultimii bani de buzunar la Librăria Franceză; m-a implorat să-l las aici, fiindcă "la voi, la vamă, o să ţi-l confişte, o să te ancheteze... o să te aresteze!". De unde ştia toate astea, de unde ştia cum e cu Marx şi cu Freud la Bucureşti...? Am început să strig la ea, a fost fermă: "O mamă ştie tot... o să-l iei cînd vei şti pe ce lume trăieşti!". I l-am lăsat, ne-am dus la aeroport, ea ţinîndu-mă de mînă în maşină, fără o vorbă în plus. Abrupt vorbind, i l-am lăsat fiindcă îmi dezlegase unul din misterele vieţii mele de bucureştean cu un fiu inexistent în Groenlanda.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.