Ce ne (mai) spun astrele
Trebuie să recunosc: am dat treizeci şi cinci de mii pe Karma (deşi credeam că treburile astea spirituale complicate nu au preţ!) ca să mă amuz, dar şi ca să descopăr în ce mod acele reviste şi broşuri care apăreau imediat după â90, cînd "s-a dat drumul la zodii şi la paranormal", inventate de doi, trei pseudoziarişti cu inţiativă, la o bere, şi scoase mai apoi în tiraje fabuloase au devenit astăzi mai "profi", mai atractive, mai inteligente. Aşadar, primul instinct în momentul în care mi-am deschis în autobuz Karma mea, numărul 4, mai exact un "ghid practic pentru viaţă, dragoste şi viitor", a fost să mă uit la caseta redacţională. Oare ce trust investeşte în astfel de publicaţii? Al cui o fi brandul? Din ce magi, cititori în stele, astrologi, harry potteri o fi alcătuită redacţiunea? Spre surprinderea mea, am găsit un grup de presă care se termina cu S.R.L., adresa unui Oficiu Poştal şi un e-mail pe gmail. Totuşi senzaţia de "revistă făcută în cadă" (apropo de băuturile spirtoase cu arome de vodcă şi de rom, comercializate tot în acele vremuri tulburi şi efervescente, în acelaşi timp) mi-a fost alungată imediat, cînd pe pagina 3, i-am cunoscut, cu poze, pe "specialiştii de serviciu": un psiholog al cărui mare vis e o călătorie în Tibet, o "paranormală" care vrea să călătorească în Orientul îndepărtat, un jurnalist-scriitor care, desigur, visează să scrie o carte senzaţională "care să-l facă celebru în întreaga lume" şi un soi de magiciană care şi ea vrea să scrie tot o carte. Atunci m-am lămurit că e treabă serioasă şi am purces la lectură! Mai întîi am aflat de la horoscopul clasic că şi în luna septembrie s-ar putea să cheltui mai mult decît îmi pot permite (ceea ce e perfect justificabil, dacă dau banii pe tot felul de "experimente" tipărite!), iar de la cel chinezesc că mă voi bucura ca un copil de venirea toamnei, "de parcă aş păstra în amintire emoţia primei zile de şcoală" (din nou justificabil - fără bani, ce altceva să fac decît să mă plimb pe străzi şi să colectez castane?). Karma mi-a demonstrat în mai puţin de o jumătate de oră că se poate "citi" în orice: în bobi, în stele, în mîzgălelile pe care le facem atunci cînd vorbim la telefon, pentru că ele "sînt proiecţii fizice ale unor dorinţe adesea ascunse", în ochi ("Aveţi ochii ieşiţi din orbite? Vă caracterizează o voinţă de fier şi nu vă place să fiţi întrerupt sau contrazis."), în vise ("Dacă visaţi cuie înseamnă că vă puteţi simţi Ťbătuţi în cuie», semn al unei situaţii care stagnează, dar şi că e posibil să fi rămas peste zi cu tricoul prins în ceva cum ar fi o clanţă!") şi în nori! Ei bine, pentru nori e o "tehnică" specială: trebuie să ieşiţi din casă, să priviţi cerul, după care să închideţi ochii; cînd îi deschideţi iar, culoarea primului nor pe care vi se opreşte privirea are un mesaj - dacă e roz, vă aşteaptă o nouă relaţie sentimentală, dacă e albastră, veţi avea succes în afaceri, dacă e verzuie înseamnă fericire, iubire, bogăţie, iar dacă e neagră... eu, care nu sînt o "specialistă", zic să vă luaţi umbrela! Pe lîngă articolele despre ghiceli, descîntece şi alte blesteme, Karma este într-un permanent dialog cu cititorii săi. "Magiciana" redacţiei răspunde scrisorilor şi e-mail-urilor, prezice viitorul, are viziuni (pe unul care îşi căuta perechea potrivită l-a sfătuit ca aşternuturile din patul în care doarme să fie albastre sau verzi) şi, cînd e depăşită de situaţie, apelează la divinitate care cînd e Universul, cînd Maica Domnului sau, pur şi simplu, trimite oamenii la Mănăstirea Cocoşu să se roage ori, după caz, la doctor ca să se opereze de hernie. Un alt "specialist" descifrează visele cititorilor. De exemplu, Andreea din Constanţa a avut următorul vis: "L-am visat pe Hienă de la Animal X cum încerca să mă sărute, numai că eu l-am refuzat şi i-am spus că am un prieten". Nu vă zic ce semnificaţie are visul Andreei. Sînt convinsă însă că doar cei născuţi sub semnul Cîinelui vor putea să se prindă şi singuri. (A. P.)
