Ce citesc bărbaţii britanici

Short List (www.shortlist.com) este un săptămînal britanic pentru bărbaţi, 40 de pagini color, care se distribuie gratuit şi, prin urmare, "Britain’s numer one men’s magazine". Şi, ca orice publicaţie britanică gratuită, este mai bun decît multe dintre ziarele româneşti ce se vînd la chioşc. Nu face politică, dar oferă ştiri şi reportaje sociale şi culturale, articole despre sport, fitness, călătorii, modă, electronice şi gastronomie, are în fiecare săptămînă cîţiva invitaţi speciali, jurnalişti sau scriitori care scriu articole sau care acordă cîte un scurt interviu, dă sfaturi în materie de cumpărături, îţi recomandă ce e de văzut la TV şi ce merită văzut/vizitat în capitalele Marii Britanii, menţinînd un echilibru perfect între plăcerile vinovate ale bărbaţilor (maşini, fotbal, jocuri video, fotomodele ş.cl.) şi articole serios documentate (despre problemele sistemului britanic de transport, criminalitatea americană sau longeviva carieră a celor de la Rolling Stones pe care-i numesc "aristocraţii rock-ului"). E o revistă făcută să-ţi treacă timpul mai uşor citind lucruri amuzante şi interesante, uşurele, dar nicidecum tîmpite sau vulgare. Mîndria revistei sînt paginile din mijloc în care îţi oferă săptămînal cele mai inedite topuri. În numărul de acum o lună şi ceva care mi-a căzut în mînă am găsit topuri cu rolurile care au dăunat carierelor unor actori (Ben Affleck în Gigli, Val Kilmer în The Saint, Chris O’Donnell în Batman & Robin, Kelly McGillis în Top Gun, Vin Diesel în The Pacifier, Emilio Estevez în The Mighty Ducks etc.), topul regiunilor care şi-au împrumutat numele unor celebre mîncăruri sau băuturi (Feta, Champagne, Prosciutto di Parma, Brie, Stilton, Mowbray, Kalamata etc.), cei mai inteligenţi cîini (Border Collie, Poodle, Ciobănescul German, Golden Retriever, Doberman Pinscher), cei mai puţin inteligenţi cîini (Borzoi, Chow Chow, Afgan Hound, Basenji şi Buldogul) sau un top cu cele mai neobişnuite meniuri pentru micul dejun în care pe ultimul loc se află şobolanul prăjit servit în nordul Tailandei. Din secţiunile culturale ale revistei am reţinut cada-bibliotecă, creaţie a designer-ului de mobilă italian Antonio Lupi, o cadă cu rafturi încorporate, spate ergonomic şi dispozitiv special pentru fixat cartea în timpul lecturii; şi interviurile, cu scriitorul Will Self şi cu cei doi stone-şi Mick Jagger şi Keith Richards, din care voi reproduce cîte un fragment: "Ca scriitor satiric aş greşi să vreau să fiu simpatizat. Scopul celui care scrie satiră este să-i facă pe cei care merită să se simtă inconfortabil cu adevărat. Cultura noastră insistă prea mult pe ideea de a te face plăcut. Nu-mi place să fiu antipatizat ca persoană, dar nici nu urmăresc ca prin scrisul meu să devin o figură plăcută." (Will Self) "Ideea că un cîntec poate schimba lumea e o idee prostească. Un cîntec nu va schimba niciodată nimic, aşa cum nici o declaraţie politică n-o va face, dar cred că muzica în general, acumularea ei poate schimba ceva. Sunetul unei tobe, cîntecul unui fluier, înregistrarea simfoniilor sau cîntatul unui vers precum ŤRăzboiul, la ce e bun războiul?», toate acestea împreună pot schimba felul în care trăim." (Mick Jagger) "Nu iau rock’n roll-ul acasă. Îmi scot cîinele la o plimbare, ies în oraş cu copiii mei, din astea... Am o familie. Nu e totul rock’n roll în viaţa mea. S-a întîmplat însă ca asta să fie ceea ce fac şi totul să vină de la sine." (Keith Richards) ( M. C. )