Către prietenul inexistent al fiului inexistent

Publicat în Dilema Veche nr. 284 din 24 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dragă domnule D.M.T., scrisorile dtale*, departe de a mă reconforta " dacă ai dorit asta, ai greşit ", mi-au produs o stare dezagreabilă, cum numea cu eleganţă prietenul meu, Radu Albala, tot ce ţinea de tristeţe. Lăsînd de-o parte orice protocol, prima mea întrebare, impulsivă, este cum poţi să-mi ceri răbdare şi împăcare cînd aflu că fiul meu îţi scrie de trei ori pe săptămînă, iar mie, de şase luni, nici un rînd? Zilele trecute " am auzit această ştire chibiţînd la un bridge în familie ", un bărbat de 60 de ani, după o operaţie reuşită pe cord, s-a aruncat de la o fereastră a spitalului şi a murit, din cauză că fiul său nu-i mai adresase nici un cuvînt de o lună de zile. Vreau să-ţi spun că prin toată logica dtale mă sileşti să trăiesc în tot ce-mi este mai nesuferit, în melodramă. Am o ură trainică pe acest gen în logică " mult mai puţină în teatru şi cinema. Ca dracu, alaltăieri m-am întîlnit cu fratele unui prieten din Israel, venit în Bucureşti pentru afaceri şi care, om la 70 şi ceva de ani, colonel în rezervă după războiul din ’73 unde a luptat sub comanda lui Sharon, mi-a plîns literalmente pe umăr pentru următorul motiv, spus pe faţă, fără ocol: niciodată fiul său, "genial în aeronautică", nu l-a întrebat nimic despre "ce-am trăit, Radule, în deportare, în Transnistria, cum am ajuns, copil orfan, în Palestina... sînt tatăl lui, Radule... nu-l interesează... eşti scriitor, explică-mi!". Nu am avut ce să-i explic şi nici nu am încercat să mă pun în fason cu al meu care, sărmanul, nu-mi scrie de şase luni, nu-mi înţelege trecutul, mă socoteşte un orgolios insuportabil (ah, melodrama!), dispus să-şi trimită articolele mizerabile lîngă Zidul Plîngerii. Din scrisoarea dtale către domnul din Hossegor parcă mă înţelegi mai bine decît el, dar e prea tîrziu ca să te adoptez. Şi fiindcă totul se leagă şi nimic nu e întîmplător, după ce l-am lăsat pe colonelul din Haifa la Turabobar, vin acasă şi-l citesc pe Michnik căruia şi lui îi este teamă că nu-i va putea explica fiului său de ce-i mai apără pe comunişti după ’89. Peste toate, scrisorile dtale au sosit exact în zilele cînd îmi duceam la groapă încă un belotist de-al meu, unul dintre ultimii patru belotişti ai României, dacă nu din Sud-Estul Europei. Fără el nu vom mai juca belotă, căci în trei sau doi nu mai are nici un farmec; fuseserăm mult mai mulţi de-a lungul celor 50 de ani de "muncă în cîmpul belotei şi rebelotei"; făceam uneori două mese de cîte cinci, întindeam revelioane de cîte două zile şi două nopţi, plecam la mare şi la munte asigurîndu-ne că vom fi cîţi trebuie ca să batem birlicul. Cum a putut psihiatrul dtale să spună că belota e insipidă m-a enervat cel mai aprig din tot ce mi-ai scris. Crede-mă " oricît ţi-ar fi de scandalos " că în timpul slujbei la cimitir, numai la asta m-am gîndit: belota e insipidă! Dacă-ţi voi scrie că (şi) ea ne-a ţinut în viaţă ("rezistenţa prin belotă!", cum ne lua la mişto un tip care a ezitat pînă în ’89 să se dea disident), vei zice că patetizez idiot; atunci află că ea a ajuns să ne măsoare şi moartea, acum trei ani, Virgil, cel de pe catafalc, strigase la Costică, partenerul lui care nu-i ierta nici o greşeală: "De azi, trei ani de zile nu mai joc belotă!" la care Costică, liniştit, cu sticluţa de vodcă nelipsită din mînă, i-a răspuns: "Da’ tu crezi că mai jucăm trei ani?". S-au dus amîndoi şi au rămas copiii lor care au crescut de mici, în scutece, în strigătele noastre la miezul nopţii şi sîsîiturile imediate: "Tăceţi, că treziţi copiii!". Nu ştiu în ce măsură progresele realizate de-al meu în bridge sînt o revoltă împotriva belotei mele insipide, dar ce nu ştie psihiatrul dtale e că fiul meu " ani de zile neclintit lîngă mine la masă " a luat primele noţiuni de bridge în zilele cînd noi am revoluţionat jocul, introducînd în licitaţia, da, insipidă, a francezilor: "atout-sans atout-tout atout", dinamica licitaţiei bridgiste: treflă-caro-cupă-pică. Nimeni " din cîte ştiu " nu joacă în Europa belota bridgeată. Am vrut s-o propunem în 1960 la un Congres de la Basel (inexistent, desigur...), însă nu ne-au lăsat să plecăm acolo, ceea ce nu ne-a împiedicat să ne autoproclamăm ca adevăraţi protocronişti ai României. Insist pe acest adjectiv derizoriu fiindcă numai fleacurile ne salvează de la melodramă. Pe de altă parte (cred că nu eşti dintre aceia care nu suportă expresia...), noutatea cea mai plăcută este versul lui Gellu Naum cu care băiatul a plecat la drum: "mă săturasem de atîta tată" e nu numai adevărat, dar şi extraordinar de melodios, perfect ca să ies din melodramă şi să intru în tragicomicul ereditar; şi eu mă săturasem de atîta tată, precum fiul meu după 60 de ani. Nu am bază morală " deci nici loc de "melo" " ca să-i plîng cuiva pe umăr şi nici să-l dispreţuiesc (aici din nou te înşeli) pentru că vrea să devină profesionist în bridge. De ce nu ar fi o meserie ca oricare alta? Dar îmi pot permite să-i fi dorit o altă carieră? Care? I-am spus-o odată, cînd am ieşit de la Şoimul maltez: aş vrea să am în familie un detectiv particular. "Mai bine specialist în pompe funebre..." " mi-a zis la fel de serios ca mine; l-aş fi vrut aşa, sarcastic " e din ce în ce mai solemn. În schimb, îl admir pentru felul cum a combinat amorul cu jocul. E un caz rar, inaccesibil mie. Oricum nu am de gînd să-ţi urmez sfatul, să mă resemnez cu tăcerile lui; mi se pare prea comod şi fals dramatic. Nu ştiu ce va face cu Supravieţuirile mele la o a doua lectură pe mările Europei, mai ales cînd văd ce a înţeles din prima, dacă o fi existat... Pînă atunci, te rog să-mi clarifici: iniţialele dtale sînt adevărate sau încerci să mă "mituieşti" cu acel "d.m.t." din jurnalul lui Tolstoi? Cu sincer drag... * pentru nonficţionari: vezi Dilema veche nr. 281 şi 282

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Un mare retailer polonez intră pe piața din România: se vor deschide 200 de magazine peste tot în țară
Un mare retailer din Polonia are de gând să deschidă o rețea de 200 de magazine în România, unde se vor face și angajări masive în mai multe orașe din țară.
image
Cum s-a răzbunat un bărbat pe o mamă care îi bloca accesul în garaj de fiecare dată când își lua copiii de la școală
Un bărbat a relatat o experiență neplăcută în care s-a confruntat cu o mamă care i-a blocat accesul pe aleea de acasă, în timp ce își aștepta copilul să iasă de la școală.
image
O companie românească a ajuns în topul celor mai valoroase firme din Uniunea Europeană
Una dintre cele mai cunoscute companii de pe piața din România a ajuns în topul celor mai valoroase corporații din Uniunea Europeană.

HIstoria.ro

image
Răscoala de la 1907 - Ieșirea de pe scena politică a Nababului
De-abia se stinseseră ecourile laudative ale Serbărilor din 1906, prilejuite de aniversarea a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I, privite ca o manifestare națională a românilor de pretutindeni, că România se va vedea confruntată cu o mișcare extrem de violentă, proprie Evului Mediu.
image
La un pahar de vin cu Dej. Când comuniștii români vorbeau, pe șleau, despre crimele lui Stalin
Congresul Congresul al XXII-lea al PCUS consfinţeşte oficial victoria lui Nichita Hurşciov asupra concurenţilor stalinişti. După reculul provocat de Rebeliunea din Ungaria, destalinizarea din 1956 capătă un nou avînt.
image
Atacul japonez de la Pearl Harbor, o surpriză strategică pentru SUA
Personalului SIGINT din cadrul US Navy urmărea acțiunile și deplasările flotei japoneze prin analiza traficului radio.