Către fiul inexistent
Măi băiatule, În ultima ta scrisoare m-ai făcut de anxios pisălog. Formula nu m-a supărat. Dacă sînt de acord să mă controlez în privinţa cicălelii - o nenorocire mult mai mare decît se crede... -, angoasat nu pot să nu fiu, căci totul mă îndreptăţeşte a fi, după cum a spus-o clar Montherlant, idee pe care mi-am fixat-o cu scotch pe peretele alb din faţa ochilor mei matinali. Ca atare, îţi cer imperios să-mi răspunzi la următoarea întrebare: e adevărat că gheţarul dumitale, cel pe care te găseşti de atîţia ani, scoţîndu-mă din minţi, cel care se numeşte cum nu se poate mai armonios, Kangerdlugssuaq, se topeşte cu o viteză de 38 de metri pe zi şi cu 14 km pe an? E adevărat că grandiosul a pierdut deja un sfert din înălţimea lui iniţială? Sînt exagerări? Sînt manipulări ale unor ecologişti panicaţi cărora mintea le-a luat foc odată cu încălzirea globală? Accept să nu fiu pisălog, dar nu admit să fiu dezinformat într-o problemă care implică viaţa fiului meu pe un bloc de gheaţă din Groenlanda. Eşti în stare să mă înţelegi? Mai ai atîta imaginaţie încît să mă vezi cum am citit ieri-noapte, în pat, înainte de a adormi, Le Monde-ul în care pe prima pagină se titra: "Topirea calotei glaciare a Groenlandei se accelerează într-un ritm neaşteptat şi îngrijorător"...? "Povestea" continua în pagina 7, la rubrica "Mediu şi ştiinţă", cu un articol care adăuga în titlul său că "topirea gheţurilor în Groenlanda se accelerează periculos". Acolo am găsit paragraful despre Kangerdlug...-ul dumitale; pleoapele mele s-au închis păstrînd spectacolul "gheţarilor care se prăbuşesc şi se fărîmă într-o multitudine de aisberguri care grăbesc spre Ocean". (Cu o asemenea frază începea articolul.) Nu mă face de prăpăstios. Acestea nu erau "prăpăstii", ci blocuri de gheaţă în toată puterea materiei, nu a cuvîntului; nu e exclus ca fiul meu, deloc topit de dragul tatălui său, dar prins între ele, să se zbată între viaţă şi moarte, ca o răzbunare a destinului pentru succesul unei cărţi din urmă cu 35 de ani, Un august pe un bloc de gheaţă. Nu mă face de prostănac. Paul Zarifopol îi putea scrie lui Garabet Ibrăileanu - oameni de o inteligenţă maximă, despre care nu ai mai apucat să înveţi la . şcoală - ce groază îl prăpădea în clipele cînd ştia că fiu-său e plecat cu otomobilul pe o şosea, şi asta cînd...? În urmă cu 80 de ani... Nu fi atît de sigur pe ideea ta din ultima scrisoare: "Orice îngrijorare datează..." Contează cît. Dacă durează de 200-300 de ani, e OK! Iar sînt în flagrant delict de angoasă. Iar am umanismul insomniac. Ţi-o spun deschis: nu mă cenzurez fiindcă ştiu că nu voi prinde anul 2100, cînd nivelul mărilor va creşte - mulţumită Groenlandei în curs de topire accelerată - cu 9 pînă la 88 de centimetri, aproximaţie ce-mi aduce aminte de celebrele cote ale Dunării care de mic te amuzau şi îmi cereai să te duc la "Drencova-care-creşte-cu-2-centimetri". Nu te-am dus, dragule, la Drencova, m-a convins maică-ta, inexistenta, să te las să te duci unde şi-au înţărcat vikingii iepele, aşa că, te rog, nu mai rîde de tatăl tău cînd citeşte noaptea Le Monde, de pe-ntîia pînă la pagina cu logodne şi decese. ...Sau ai să-mi ceri şi tu să nu mai citesc Le Monde că e de stînga? A ajuns şi la tine această corectitudine politică a dreptei care dispreţuieşte Le Monde pe bază de Le Figaro? Cum e cu corectitudinile politice, la voi, pe Kangerdetc...? La noi, pe Dîmboviţa, pe Mureş şi pe Tîrnave, sînt două, dar numai una, cea de stînga, e pernicioasă, mai periculoasă, poate, decît topirea Groenlandei. Nimeni nu îndrăzneşte să spună pe faţă acest evident adevăr: şi dreapta are corectitudinea, conformismul ei, un conglomerat de idei fixe şi "juste" pînă la plictis; e ceea ce se numea pe vremuri, cînd abia erai pus la cale, "a fi pe linie", adică pe linia conformismului de partid. Taică-tău nu te-a bătut la cap cu chestia asta, poţi să-i fii recunoscător, ingratule. Taică-tău a fost ani de zile "pe linie", pînă s-a săturat de ea. El ştie mai bine ca alţii ce înseamnă pustiul şi gheţarul unei "corectitudini politice". Dacă eşti curios - şi de ce n-ai fi? şi asta te lasă rece? de climă morală nu se ştie pe la tine? -, taică-tău este azi un disident al ambelor corectitudini politice; nu e nici pro, nici anti, e ne (ceea ce-l face desigur antipatic...). S-a pierdut gustul disidenţei, s-a topit şi ea... La voi, în Groenlanda, cum e cu disidenţa? Răspunde-mi la această întrebare*, numai după ce mi-ai lămurit-o pe prima, dacă nu ai uitat pînă aici de ea. Recunosc - sînt un tată insuportabil. _______________ * Vezi, în numărul viitor, ce mi-a răspuns fiul inexistent.
