Sexul, azi, ca "partidul", ieri

Publicat în Dilema Veche nr. 87 din 15 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Intrînd azi în erecţie ideatică (vai, domnule Cosaşu, ştiam că vorbiţi frumos!) pe problema de-mai-jos, am liniştea că nu sînt un demagog. Dacă nu Dumnezeu, Cel care nu a făcut niciodată literatură, măcar Supravieţuirile mele sînt martore că ştiu de mult ce este un sex într-o nuvelă, ce e o vorbă curat murdară, ce voluptate poate încerca autorele scriind negru pe alb cuvîntul c... La primul volum predat Cărţii Româneşti, mi s-a spus în faţă de către un redactor (care a pasat manuscrisul lui Mugur) că sînt un obsedat sexual, era prin '72. Marin Preda - semnînd "foaia de drum" spre cenzură - nu a avut această obiecţie. O nostalgie veselă mă cuprinde azi pentru momentul muzical (aşa da, vă recunosc) cînd monşerul a stat să-mi explice că, într-o schiţă care se petrecea într-un regiment de cavalerie, cuvîntul acela de trei litere, natural în orice instrucţie călare, nu ar trebui să-l folosesc decît maximum de două ori... Şi dacă nici Marin Preda nu agrea cuvintele tari şi împuţite, situaţiile scatologice şi înjurăturile sacramentale - atunci cine? Ar fi dat el drumul unui volum intitulat Băgău? Sau Letopizdeţ? Unui roman care începe cu: "Sînt o doamnă, ce p... mea..." scris fără puncte-puncte? Cînd? Atunci? Dar cine ar fi îndrăznit să ducă la o editură asemenea "porcării"? Veselia mea creşte cînd îmi închipui cum ar asculta azi preferaţii mei în proza zisă de azi - un Sorin Stoica, un Filip Florian, un Petre Barbu, un Bobe, o Ioana Bradea, ca să nu ajung în larg cu Fric-ul lui Agopian - un asemenea sfat literar: să nu scrii mai mult de două ori cuvîntul c... În stilul zilei: s-ar p..., s-ar c... pe ei, deşi cel mai expresiv rămîne: ar muri de rîs. Cum să numeri de cîte ori apar într-un text cuvintele socotite, din bătrîni, neruşinate? Ar fi realmente o ruşine pentru scriitor să-şi cenzureze spontaneitatea, voluptatea, libertatea. Da' pe ce vremuri trăim? Hai sictir! (Vai, dom'le Cosaşu, iar nu vă recunosc... Dvs. nu aveţi dreptul nici în glumă...) Respectuos, politicos, serios (atenţie, cititor ipocrit, mă prefac!), susţin că problema nu e a libertăţii de expresie - termen larg şi din ce în ce mai vag -, ci a expresiei strict literare, strict stilistice; ea ţine de o politică literară a talentului. Talentul nu cunoaşte cuvinte urîte sau frumoase, ci doar expresive, adică - arghezian şi caragialian vorbind - potrivite. După şocul primei fraze din Băgău, se poate constata - dacă se merge mai departe, fără groază... - că fraza e în armonie cu tot ce urmează, ca tema unei sonate bune, foarte melodioase; se potriveşte cu lumea descrisă, cu derizoriul existenţelor vulgare, cu obsesiile unei "linii fierbinţi", cu sexul şi textul. (Am obiecţii doar la finalul poveştii.) La Sorin Stoica avem p... şi c... atît cît trebuie - n-o să le numărăm! - pentru ca să emane (acesta verb higienic!) strigătul curat şi puternic: "Nu mai pot suporta atîta porcărie! Nu-mi este ruşine să fiu patetic!". Mai nimeni nu a observat - pe vremea asta de deshămare orală şi inhumare morală - că neruşinarea, la Stoica, nu stă în cuvinte, ci în patetism. Azi, a fi patetic ar trebui să se scrie cu p..., precum parolele pornografice altădată şi am obţine momentul muzical dintr-o frază ca asta: "E un p...tic, dă-l în pizda mă-sii!". Înţelept (iar mă prefac!) ar fi să recurg la ticălosul acela de Talleyrand şi să formulez ca el: "Tot ce e excesiv e neinteresant!". Nu există duşman mai mare al potrivirii decît prea multul... "E o tîmpenie şi lasă-ne... nu ne enerva! - mi se va replica, deloc în paranteză, cu tot elanul tinereţii - sînt tipi măreţi ca Céline, ca Henry Miller, care dacă nu sînt excesivi, ce mă-sa ar fi? Mai nimic... Ce mai înseamnă azi excesiv...? Excesivul sună bine! Toată lumea bea, f..., se c..., se p... E foarte potrivit să înjuri pe fiecare pagină, aşa e şi pe stradă, şi în tramvai, şi la policlinică, şi în lift, şi în blocul meu. E realitatea, bre! E mimesis-ul, old man! E adevărul integral, dacă mai ştii ce-i aia!" Răspund: "E pe dracu'!" - şi îmi aduc bine aminte că, după ce am belit-o cu adevărul integral, primul şoc a fost acela suferit în seara cînd am citit ideea lui Mallarmé: arta începe acolo unde obiectul se descrie pe trei sferturi; am băgat ideea şi într-un articol pentru Contemporanul, m-a sunat nu spun cine, să mă anunţe "c-o taie", fiind o idee nocivă, ostilă realismului socialist. E de ajuns de hazos că am ajuns să susţin sugestia care nu e decît adevăr pe trei sferturi, supremul în arta literară. Cu ceva mai puţin haz, cred că azi asistăm la asasinarea sugestiei. Aici nu e vorba de vulgaritate, ci de absenţa imaginaţiei. "A freca droturile canapelei cu această doamnă..." - cum numeşte Camil actul - e mult mai sexy decît verbul acela pe care Ralu (nu domniţa!) pune bip-ul. Ca să mă enervez pînă la capăt, eman acest adevăr 100% al meu (cu o marjă de eroare de 3%): sexul, fecalele, urina au ajuns la abundenţa "partidului" în literatura şi publicistica de altădată! Ele obsedează ca "Congresul al IX-lea", ca "chipul omului nou"... (cacofonii conştiente). "A-ţi băga p... în toate!" a devenit un clişeu. Un şablon. O corectitudine editorială a talentului literar. Un conformism. Dacă nici asta nu vă enervează şi nu vă plictiseşte, îmi rup pixul în toate problemele de mai sus.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.