Angoase bine exprimate

Ediţia din această toamnă a revistei Lettre Internationale ne oferă texte de aceeaşi calitate şi savoare cu care ne-a obişnuit. Aşa este şi povestirea din deschiderea numărului, semnată de scriitorul italian Andrea Canobbio, în care sînt descrise angoase specifice omului modern: "Cînd m-am urcat la bord eram nervos. Avionul era gol pe jumătate, de fapt aproape în întregime gol. Dacă se prăbuşea, aveau să fie mai puţine victime. Mai puţină zarvă, mai puţină atenţie. Stăteam în primul rînd de la clasa economy şi îndată după decolare stewardesa mi-a închis în nas perdelele gri care trebuia să ne despartă de zona business. Poate că scopul e să-i împiedice pe pasagerii de la clasa economy să asiste la prînzul copios servit celor de la business. Ştiu numai că în clipa aceea gestul n-a făcut decît să-mi accentueze claustrofobia, făcînd-o să fie ceva mai puţin latentă". O altfel de claustrofobie înfăţişează Ion Vianu, cu o tuşă de mare scriitor, într-un fragment din amintirile sale din adolescenţă, după ce fusese trasă cortina de fier: "Toate stelele pe care le vedem aparţin Căii Lactee. Dar Universul e mult mai mare, conţine un număr colosal de galaxii, invizibile nouă (...) Chiar cerul pe care-l privim, aşa de negîndit cum sînt distanţele, anii lumină, timpul pentru ca lumina