Ajuns cuţit os. La Cluj
Echinox, revista studenţilor din Universitatea "Babeş-Bolyai", nu mai e ce-a fost în anii săi de glorie. Nici n-ar mai avea cum (ah, vremurile!...). Dar apare, e consecventă şi, de multe ori, interesantă şi pentru "noi, ceilalţi". De obicei, publică eseuri şi studii pe teme diverse, cronici de cărţi şi alte texte în care studenţii îşi exersează vocaţia scrisului. Apar multe lucruri sobre şi "grele", mostre de "cultură înaltă", scrise academic, unele interesante, altele mai puţin. Mi-a atras însă atenţia un număr (3-6/2006) cu ceva mai multă viaţă şi cu mai mult zvîc. Cea mai mare parte este dedicată unei dezbateri a stării de lucruri din Universitate. Începe cu un "Manifest pentru reînnoirea structurală a Facultăţii de Litere şi reconsiderarea internă a problemelor Universităţii", continuă cu o analiză a problemelor semnată de lector drd. Cornel Vâlcu, un interviu cu decanul facultăţii (prof. dr. Mircea Muthu) şi o anchetă printre studenţi (care semnează cu iniţiale! - sugestiv, nu?). Tonul şi stilul multor texte arată că lucrurile stau prost: articolul lui Cornel Vâlcu se intitulează "Agonia literelor", iar Horea Poenar afirmă fără echivoc: "Universitatea clujeană e profund bolnavă". Şi continuă: "O primă cauză pentru starea bolnavă a Universităţii o constituie apatia studenţilor. (...) Conştiinţa politică şi socială a actualilor studenţi e aproape inexistentă. Nu doar grevele au dispărut, ci, mai grav, integrarea studenţilor în sistemul de decizie. Puterea studenţilor este acum minimă (cu siguranţă la cel mai scăzut nivel de după 1990)". O altă cauză - spune Horea Poenar - "o constituie structurile de decizie. Consiliile profesorale sînt conduse de oameni vechi, foarte atenţi cu interesele proprii şi, de ceva vreme deja, docili faţă de structurile superioare... Cum ar putea un profesor universitar să-şi ameninţe poziţia privilegiată din care cîştigă lunar sume enorme (la Facultatea de Litere acestea se învîrt în jurul sumei de 50 milioane venit net) pentru colegii lor mai mici (un conferenţiar trece cu greu de 12-14 milioane, ca să nu mai vorbim de lectori şi asistenţi) şi, cu atît mai mult, pentru studenţi? Este o greşeală să observi că decizia de mărire (uriaşă) a salariilor celor cu grad de profesor universitar a fost o lovitură politică genială, fiind o modalitate de a obţine linişte şi tăcere?". Pe această temă, decanul facultăţii aminteşte de... "discursul preşedintelui Băsescu care a atacat dur situaţia învăţămîntului" şi de "un material, l-a făcut universitatea noastră, un fel de studiu, care a fost înaintat ministerului, doamnei Andronescu, mi se pare că era ministru, în care erau precizate două limite, limita de jos şi limita de sus vizavi de salarizare începînd de la lectori în sus". Dar nu numai problema salariilor e discutată în acest număr din Echinox. Şi, în ciuda aparenţei de "dispută internă" a Universităţii clujene, unele chestiuni sînt valabile pentru sistemul universitar românesc în ansamblu. De pildă, calitatea scăzută a învăţămîntului universitar, lipsa fondurilor (dar şi proasta gestionare a acestora), amestecul între conducerea managerială (administrativă) şi cea profesională etc. Plus o problemă specifică Literelor: facultăţile de litere au dublă specializare (de ex., română - o limbă străină), dar acest statut nu se reflectă şi în alocaţiile bugetare. În ciuda unor patetisme şi a unor naivităţi tinereşti (de ex., ideea unui "consiliu al studenţilor" care să aibă drept de veto în Consiliul facultăţii), dezbaterea din Echinox are aerul că... ajuns cuţit os. Nu rezultă că mămăliga stă să explodeze. Dar fierbe. (M. V.)
