Una, alta

* Să caşti gura la teveu... E ne-cool-ul cel mai vechi - istoric, aproape -, dar e oricînd cît se poate de cool să arăţi cît de ne-cool este această nevroză. Mai ales că, aţi observat? (dacă da, vezi mai sus), în ultimul timp toate TV-urile s-au umplut de folclor, of, of, măi, măi. Chestia cu "Folclorul contraatacă" a trecut pîrleazul (pîrîul, iazul...) de pe un canal pe altul şi-acum atacă din toate poziţiile şi de pe toate posturile. Nu există emisiune de divertisment care să nu se încheie cu-o horă generală în care minijupate siliconate şi la buricu' gol să nu-i tragă o chiuitură ca-n popor. Adică, eu ştiam că sîntem un popor vegetal, dar se vede treaba că sîntem vegetal as in "rural"! N-am nimic cu folclorul, e OK la locul lui, adică la ţară sau în emisiuni de specialitate; dar cînd ni se bagă pe gît mai rău ca pauzele publicitare, cred că avem o problemă. E deja nevroză folclorică - amestec de "se şterg diferenţele dintre sat şi oraş" (în sensul că oraşele se sătesc) şi "drag mi-e, Doamne, cîntul românesc/după el mă prăpădesc" (în ideea că trebuie prăpădiţi şi alţii). Am înţeles ideea, dar mai veniţi şi cu altele, măi flăcăi, măi. * Să fii number one... Nevroza cea mai babană: sentiment de insecuritate combinat cu agresivitate de macho-descendent-pe-panta-rhei-vîrstei-whatever. Dacă nu-ţi dai seama la timp de chestia asta, ajungi sigur ridicol. Iar dacă "ajungi sigur ridicol" este destinaţia fatală a oricărei Fiinţe Umane, atunci e preferabil să găseşti alte forme de-a o atinge: dînd de mîncare la porumbei, de pildă. (În plină gripă aviară.) Atunci cînd devii conştient de această nevroză, lucrul cel mai greu este să renunţi la confortul călduţ pe care ţi-l dă impresia că eşti ceea ce nu eşti - sau nu mai eşti! Compensat de satisfacţia de-a fi luat - în fine - drept ceea ce eşti; nu-i puţin lucru. * Să reacţionezi una-două, ori de cîte ori ţi se pare că eşti călcat pe coadă... Am suferit şi de nevroza asta, pînă de curînd; pînă cînd mi-am dat seama că nu, nu vreau să devin un fel de Ionuţ Chiva după douăzeci de ani! (Presupun că nici Ionuţ Chiva nu vrea să devină un a.l.ş. peste douăzeci de ani.) Ce vrea să-nsemne asta - mi-am zis -, că sînt încă tînăr, de vreme ce reacţionez exact ca el? Sau că nevroza nu aşteaptă numărul anilor? Mulţumesc de răspuns(uri), dar nu. J'en ai assez de nevroze. Prefer să fac pasul - lin - spre scleroză... Condiţia umană: din nevroză treci direct în (artero)scleroză. * Să o ţii langa cu "cool"-urile... Nu mai e cool, dom'le! Aşa cum ai renunţat la "&"-uri (dîndu-le mai departe, la alţii), vine vremea cînd simţi că trebuie să renunţi la "De ce (nu) e cool..." una, alta. Aşadar, această rubrică se desfiinţează, de bunăvoie şi nesilită de nimeni; sau - ca să nuanţez - cel care a creat-o (sussemnatul) renunţă să mai scrie la/în/sub ea. Întrebare încuietoare, care face cît o nevroză: se vor mai găsi, oare, unii, alţii, care să vrea să scrie la/în/sub ea?... Poate că nu, poate că da... Dar dacă "da" - cît de ne-cool poţi să fii?! Că doar şi sus e scris "De ce nu e cool..." una, alta... Ei bine, asta e "alta"! P.S. Unii s-au întrebat ce naiba fac eu aici, în acest colţ de pagină. Alţii au găsit şi răspunsul - şi n-au întîrziat să mi-l comunice pe e-mail: scriu "despre nimic" (pardon: "despre Nimic"!). Adevărul e că nici eu nu ştiam, adesea, ce fac... Probabil că mă exprimam - ceea ce, în presă - chiar şi în presa săptămînală - pare a fi un delict. Recunosc că poate fi văzut ca un lux - şi că luxul, se ştie, nu este pentru toate gusturile. Dar dacă mi se permite un ultim răsfăţ, aş vrea să mai spun un lucru: eu cred că - de fapt - am fost un moralist. Mă rog, puteţi să puneţi un "i" în faţă - dar asta-i ideea. Felicitări celor care s-au prins: nici eu nu m-am prins, de la-nceput. Dar - cum spuneam şi cu altă ocazie -, prietenii îmi cultivă calităţile; defectele mi le cultiv singur.