Tot ce (n-)am ratat la Salonic...
* N-am ratat ediţia a 46-a (18-27 noiembrie), ci doar primele 6 zile... * Am ratat şi ceremonia de închidere, cu decernarea premiilor cu tot: eram deja în avion... * Am ratat cele cîteva festivităţi babane programate în zilele cînd încă mai eram acolo, dintre care cea mai tare: întîlnirea cu clanul Coppola (tata Francis Ford, fiica Sophia, fiul Roman), cu ocazia primirii de către FFC a unui "Alexandru de aur" pentru întreaga carieră; pe FFC îl cunoscusem la Bucureşti, chiar în seara cînd a aterizat în România, fiica Sophia, de cînd nu mai e căsătorită cu Spike Jonze, nu mă mai interesează (deşi recunosc că e-n continuare sexy), iar fiului Roman i-am văzut un film, la Cannes, după care am tras concluzia că singura legătură dintre el şi tatăl său este una de nume... * Am ratat, de lene şi pentru că ora mea de culcare este 23, mega-party-ul "independenţilor" din cea mai trendy discotecă din Salonic... * Am ratat şi concertul de bossanove al Victoriei Abril, la care încă se mai găseau bilete gratuite în aceeaşi după-amiază... * N-am ratat, în schimb (dar a fost o decizie de ultim minut!), recepţia de la reşedinţa guvernatorului - fostul palat de vară al regelui Greciei -, unde am putut să ascult acelaşi discurs lemnos ce pare copiat/lipit de la o sindrofie la alta, şi să observ mondenitatea greacă în acţiune: cucoane majoritar blonde, în rochii majoritar negre, cu despicături opţionale şi blăniţe aşijderea (un "evantai" de stiluri variind între Elena Udrea şi Elena Udrea peste 20 de ani) şi domni cu alură de politicieni sau businessmani, folosindu-şi burţile pe post de passe-partout, scobitoarea ca salut şi-aproape zornăindu-şi cheile de la maşini, prinse-n pioase brelocuri ortodoxe... În ce mă priveşte, am avut trei întîlniri astrale: 1) cu grupul de criticărese balcanice (o grecoaică, o turcoaică şi-o bulgăroaică) vorbitoare-de-franceză-only, care, întrebîndu-mă "De quelle origine
