Solothurn 41: un tramvai numit pacienţă

Publicat în Dilema Veche nr. 105 din 26 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cel mai simpatic lucru, la Solothurn, este că nimeni nu se grăbeşte. Spun "cel mai simpatic", deşi ştiu bine că e o licenţă: nu pot compara cu alt oraş elveţian, pentru că nu-l cunosc aşa de bine încît să risc o comparaţie. Dar la Solothurn, într-adevăr, nimeni nu se grăbeşte. Probabil că asta se datorează faimoaselor ceasuri: cum să fii pe fugă, în întîrziere ş.a.m.d., dacă ai un ceas bun, adică unul elveţian? În patria ceasurilor (toate cele 26 de cantoane), răbdarea este o calitate naţională. Niki de Saint Phalle - care a trăit mult mai mult în ţara cantoanelor decît mine, care o vizitez o dată pe an, de 9 ani încoace - nu avea o părere bună despre elveţieni. Iată ce scria ea: "Elveţia este simbolul ordinii, al banilor, al raţiunii, al bilanţurilor, al echilibrului, al autosatisfacţiei, al unui şovinism aproape la fel de mare ca şi cel al francezilor". OK, poate că nu trebuie crezută o artistă, excentrică de felul ei, şi franţuzoaică pe deasupra... (Tot ea scria: "Elveţia este ţara din Europa care a dat cel mai tîrziu drept de vot femeilor".) Trebuie crezute filmele, atunci? Asta e bună. Mai ales anul ăsta, cînd la Solothurn a izbucnit ditamai polemica. Dl Nicolas Bideau, mare şef mare pe la consiliul federal (un fel de CNC care decide cui să dea banii), e de părere că ar trebui întrebat publicul ce filme vrea să vadă; dl Ivo Kummer, marele director al "Solothurner Filmtage" (Zilele cinematografice din Solothurn, ajunse la a 41-a ediţie: 16-22 ianuarie), nici nu vrea să audă de asta! Primul (care, cum ar veni, e şeful celui de-al doilea, măcar teoretic) ar vrea să "democratizeze" cinematograful elveţian - adică să-l facă mai "popular" (a se citi: comercial); celălalt - ca promotor neobosit al cinematografului "de autor" - vrea, dimpotrivă, să prezerveze o anumită "specificitate culturală", un "biotop": filmul elveţian e - în viziunea dlui Kummer - o "plantă rară" şi foarte delicată, care trebuie protejată... Cum nu sînt amic cu nici unul - şi, cum se zice, "mai prieten mi-e adevărul" -, cred că acesta (= adevărul) e undeva la mijloc. OK, îmi displace ideea de "rezervaţie" culturală propusă de dl Kummer (o văd în Franţa şi nu mi se pare că văd nimic bun), mai ales că, între noi fie vorba, nu cred că există un "Mare Cinematograf Helvet" care să merite atîta atenţie; dar, în acelaşi timp, sînt, din principiu, de partea acelui cinematograf "de artă şi experiment" pe care-l apără Kummer - un cinematograf care chiar trebuie apărat, şi nu doar de decizii finanţiste obtuze şi de pujadismul unui anumit public, ci şi de pujadismul anumitor cronicari. Pe de altă parte, îmi displace şi modul acesta, tipic funcţionăresc şi contabil, de a stabili "cote", cuantumuri ş.cl în materie de artă - şi, mai ales, de a "întreba poporul" (cum? prin sondaje!? Avem o experienţă recentă şi tristă cu "Zecele pentru România", din acest pdv!) ce filme ar vrea să vadă; dar, în acelaşi timp, ştiu bine că Cinema-ul este arta cea mai costisitoare, că epoca marilor extravaganţe auctoriale a cam trecut şi că, astăzi, un film care nu-şi scoate banii, pentru că nu mai există public dispus să scoată banii din buzunar pentru ceea ce nu-nţelege, poate fi genial, dar este sortit pieirii... În aceste condiţii, ce am avut, anul acesta, la Solothurn? Păi, cam aceleaşi producţii - în cel mai bun caz . onorabile, iar în cel mai rău, jetabile... De unde să încep? De la filmele anului trecut, premiate - cum e tradiţia - în cadrul "Zilelor..." Evident, n-am văzut nici Mein Name ist Eugen (lungmetrajul de ficţiune premiat; ca să vezi lungmetraje de ficţiune la Solothurn îţi trebuie nu răbdare, ci un pistol la tîmplă), nici Emma (pentru care veterana Marthe Keller a primit premiul de interpretare feminină), nici Snow White (pentru care protagonistul, Carlos Leal - ex-lider al unui grup de hip-hop -, a primit echivalentul masculin al premiului), nici Exit, le droit de mourir (documentarul premiat, despre eutanasie); am văzut, în schimb, încă de anul trecut, Terra incognita - "suprarealul" scurtmetraj al lui Peter Volkart -, despre care am şi scris, cu entuziasm, în D.v. nr. 64 (vezi textul "Mai bine un scurtmetraj decît un lung rataj"): acesta a primit premiul pentru cel mai bun scurtmetraj elveţian pentru 2005. În rest - pe Marthe Keller o ştiu, rolul din Bobby Deerfield, alături de Pacino, a rămas încrustat în cortexul meu cinefil for ever, pe Carlos Leal l-am cunoscut aici, şi e foarte simpatic, iar documentarul despre eutanasie îl voi recupera, cumva, probabil pe video. În zona ficţiunii însă - atît la scurt, cît şi la lungmetraj -, a fost avalanşă de filme cu şi despre români! (Pesemne, pentru a balansa "delegaţia română" - de jurnalişti şi, mai ales, de "şi alţii" -, de la an, la an tot mai numeroasă.) Ele au, toate, ceva în comun - pe lîngă faptul că sînt cu, de, despre, în, pe, ş.a.m.d., români: par lovite de "sindromul Ryna". Ryna este debutul în lungmetraj al româncei (şcolite în Elveţia) Ruxandra Zenide, despre o fată foarte şic care, ce bizar! ce coincidenţă! (şi ce ghinion!), este mecanic auto în Deltă (am scris despre acest film în corespondenţa de la Salonic); filmul Zenidei este, cum ziceam acolo, curăţel, dar fals; are un story care curge, dar nu convinge; în fine, pare un tipic film "pentru export" - şi, mai ales, pentru festivaluri: în Elveţia, de pildă, a făcut o impresie foarte bună, fiind nominalizat la premiile deja-menţionate şi impresionînd sufletele mai sensibile... Ei bine, co-produs de Zenide şi, parcă, bucăţică ruptă din Ryna, este Le tramway d'Andrea, al unui anume Alexandru Iordăchescu: aici, fata - tot şic şi tot frumuşică: Maria Dinulescu - se-ndrăgosteşte de un... tramvai, neglijîndu-şi iubitul (Bogdan Dumitrache); filmul e (tot) curăţel, (tot) fals, (tot) făcut, parcă, pentru export... Şi tot aşa e şi Concluzie, al lui Gabriel Şandru; văzusem, la Cannes, scurtmetrajul acestuia, Pentru o mînă de bomboane, care nu era rău filmat, dar povestea n-avea nici o credibilitate. În Concluzie, e şi mai rău: mamă (Emilia Dobrin) bolnavă-n spital, fiică (Ana Ularu) trebuind să o-nlocuiască în toate cele acasă, fiu "băiat de băiat" traficant de droguri; ca să facă rost de bani pentru operaţia maică-sii, fiica se culcă cu doctorul (Răzvan Popa), iar fiul vine peste el (suspans; dar nu, nu "urmează Crima din Primăverii", pentru că băiatul) îl omoară şi-i ia banii. Ei bine, partea cea mai comică a acestui filmuleţ hilar este că actorul care-l interpretează pe fiu, băiatul "dintre blocuri" cu limbaj de cartier, se numeşte Dominique Jann şi este, probabil, elveţian - ceea ce dă, la replici, chestii de genul: "Se me bague poulah, estii ö courvah, de ce mortzii meii te-ai coulcaht cou ala??" (Despre documentare, data viitoare.)

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cînd o să se oprească?
Într-unul din articolele precedente, pomeneam în treacăt de o casă "închisă şi pustie" din Piaţa Romană, chiar lîngă Academia de Studii Economice. Acolo, la nr. 7, a fost casa profesorului Lalu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Prin biblioteci (II)
Iată, aşadar, cîteva din temele pe care le dezvoltă Alberto Manguel (folosesc versiunea franceză, La Biblioth
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În pat
O revistă lunară (bogat) ilustrată, care se prezintă - cam ambiguu - drept "cea mai curajoasă revistă de femei", publică în numărul din luna aceasta o mică anchetă pe tema "Ce faci în pat cînd nu dorm...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Atenţie! Pericol de prăbuşire
Ce-şi poate dori cineva mai mult decît să i se ridice o statuie chiar în faţa casei în care a trăit?...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pasolini şi lupta de clasă
Cinematograful se numea, la început, Studio Cujas, după numele străzii pe care se află (în plin Cartier Latin, între Sorbona şi grădina Luxembourg)....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Parcul Bordei
Cînd scriu aceste rînduri nu ştiu încă soarta Parcului Bordei, pe care era vorba să o decidă ieri Consiliul municipal, la a treia reexaminare a unei situaţii extrem de încîlcite....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Spiritul sărbătorilor de iarnă
Anul acesta am hotărît, ca şi anul trecut, că nu voi "face" brad....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Acum o suta de ani în Bucureşti
Alături de observaţii de fiecare zi privind degradarea oraşului nostru, aici va fi vorba, măcar uneori, de cărţile care au ceva de spus despre înfăţişarea de altădată a Capitalei....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Proprietatea intelectuală în Europa Centrală
La Brno, în mijlocul Europei, a avut loc conferinţa despre legislaţia ciberspaţiului, la care am avut, şi eu, un cuvînt de spus. Am văzut acolo că spaţiul fizic, tangibil, este deja bine legiferat....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Încă un incendiu suspect?
Se răspîndeşte sistemul de a distruge casele vechi pentru a reintroduce terenurile în circuitul imobiliar. Se pare că, de mai mulţi ani, el se practică şi la Moscova....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Regia Autonomă de Tîlhărie Bucureşti
- scrisoare deschisă dlui Gheorghe ARON, director RATB - Bună ziua, mă numesc M. Chivu şi sînt dependent de transportul în comun....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Skyline
Ce ne lipseşte într-un oraş ca al nostru? Un răspuns la care nimeni nu pare să se gîndească ar fi: dangătul clopotelor, măcar duminica dimineaţa, şi cerul de deasupra noastră....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre o umbrelă
Masă în bucătărie. Într-un colţ al ei stă un personaj numit Eu. În colţul opus, alt personaj, cu un nume la fel de spectaculos ca al primului, Tot eu. În alt colţ, stă cuminte o umbrelă....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa colonelului
Scopul în care sînt scrise, de la o săptămînă la alta, aceste rînduri, este dublu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Tărăşenii
"Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom. Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înşelătoare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O ticăloşie
Acum două săptămîni, în nr. 145 al Dilemei vechi (3-9 noiembrie), am scris despre Casa părăsită. Adresa ei este nr. 1 de pe strada Theodor Ştefănescu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
C(in)e mai e britanic?
Discuţia despre clişeele şi stereotipurile din cinematografia Regatului Unit, care a urmat ultimei proiecţii de la cinema Studio din cadrul Festivalului de Film Britanic, a evoluat spre tema identităţ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
După prima şedinţă
În Bucureşti şi în ţară, soarta vechii arhitecturi româneşti, atît de vulnerabilă, interesează doar pe cei, puţini şi încă răzleţi, care au înţeles că forma cea mai expresivă a identităţii noastre naţ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
N-am nici o scuză
Mă scuzaţi că vă deranjez, sper să nu vi se pară exagerat dacă o să vă rog să vă faceţi puţin timp să citiţi această rubrică, acest articol, vreau să zic, ştiţi, nu e chiar o rubrică, adică, sigur, ar...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa lui Rapino
În această dimineaţă însorită, una din ultimele ale toamnei, un bărbat în salopetă albastră sapă în grădină....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Google reorganizează informaţia erotică
Considerînd, pe bună dreptate, că dragostea este, în esenţa ei, o simplă problemă de căutare, Google a anunţat cu cîteva luni în urmă că va lansa versiunea beta a noului său produs, Google Romance (ww...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa părăsită
Numai Dumnezeu ştie cîte case din Bucureşti sînt părăsite şi lăsate să se macine în mizerie....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
To blog or not to blog
Îndemnată să-şi noteze fragmentele de existenţă cotidiană, fără nici o preocupare stilistică, fără efort analitic sau dorinţă de transfigurare, cu automatismul care ar fi, chipurile, garantul autentic...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mărcuţa
Ascunsă în dosul unei cortine de blocuri, în stînga şoselei Pantelimon, cum apucăm drumul spre ieşirea din Bucureşti, bisericuţa pe care o caut iarăşi, după ani şi ani, apare la capătul străzii Biseri...

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.