Solothurn 41: Hilla & Hedy

Publicat în Dilema Veche nr. 106 din 2 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Vă spuneam în corespondenţa trecută că, în Elveţia, răbdarea e o calitate naţională. Şi că femeile din această ţară au fost ultimele care să fi primit drept de vot, din toată Europa (dar Elveţia nu e în Europa - administrativ vorbind)... Rezultă că răbdarea femeilor elveţiene este mai mult decît o calitate, fie ea şi naţională: este un monument. Două documentare văzute la "Solothurner Filmtage" au avut în vizor două femei extraordinare: Hedy Lamarr şi Hilla von Rebay. Nici una nu era elveţiană; prima este, să zicem, mai cunoscută - sau ar trebui să fie - de cinefili: a fost una din actriţele cele mai "glamouroase" ale Hollywoodului (anii '30-'40). Von Rebay însă nu cred că provoacă declicul nimănui - şi asta, pentru că numele i-a fost aruncat într-un con de umbră din cauza unor intrigi, atît de obişnuite în lumea artei. Documentarul elveţiencei Sigrid Faltin Die Baroness und das Guggenheim (co-produs de ZDF şi de Arte) încearcă să facă dreptate acestei figuri foarte influente ale scenei artistice din prima jumătate a secolului trecut. Şi o face - mult mai bine decît documentarul despre Lamarr. Faltin se apropie de subiectul ei cu empatie şi curiozitate, dar nu rămîne înţepenită într-o adulaţie bleagă: von Rebay - care a fost mîna dreaptă a lui Solomon R. Guggenheim, "nasul" fin din spatele deciziilor acestuia în materie de artă şi, totodată, autoarea morală a celebrului muzeu newyorkez proiectat de Frank Lloyd Wright - este privită prismatic, din mai multe unghiuri, ca un tablou cubist, ceea ce se dovedeşte abordarea cea mai potrivită în cazul acestei femei dintr-o bucată, dar cu multe faţete. Căci, născută în Germania, baroneasă, von Rebay a fost - printr-un geniu al destinului - mereu în centrul marilor mişcări artistice: era la Zürich, în 1916, cînd s-a inventat Dada; i-a cunoscut pe Hans Richter şi pe Jean Arp; a comisionat lucrări lui Kandinsky, Chagall şi Moholy-Nagy; a cochetat ea însăşi cu pictura, dar, inteligentă, şi-a dat seama că nu are forţa de-a deveni altceva decît o ilustră epigoană - aşa că s-a "reprofilat" spre curatoriat. Faltin nu este, nici ea, o simplă ilustratoare, iar documentarul ei n-are nimic din zumzăiala aceea posacă a multor documentare helvete care, chiar şi cînd vorbesc despre bomba atomică, dau impresia că povestesc tehnologia producerii brînzei... Mi-a adus aminte de Frida, lungmetrajul de ficţiune despre Frida Kahlo (făcut tot de o femeie: Julie Taymor): are acelaşi nerv, şpilul detaliului revelator şi pe cel al invenţiei bine găsite. Pentru a-şi face filmul atractiv şi amuzant, Faltin nu se abţine de la nimic: intervine în tablouri sau fotografii, ştergînd sau adăugînd personaje în funcţie de capriciile istoriei; schimbă privirea amabilă a dnei Lloyd Wright, dintr-o fotografie în care este pozată alături de soţul ei, într-una plină de ură şi gelozie - cînd acesteia i se va fi părut că legătura lui Hilla cu soţul său risca să treacă dincolo de artă şi arhitectură; alteori, împinge ireverenţa pînă acolo încît (tot graţie graficii pe computer) scoate limba unui personaj pentru a marca un dezacord - exact ca-ntr-un desen animat. La capătul celor 76 de minute, eşti cucerit şi de Hilla, şi de filmul lui Faltin: chiar dacă von Rebay a murit bogată, dar uitată, Die Baroness und das Guggenheim o aduce în actualitate într-un mod atît de strălucitor şi de simpatic încît o parte din reparaţie a fost făcută. Nu acelaşi lucru se poate spune, din păcate, despre documentarul Hedy Lamarr - Secrets of a Hollywood Star, făcut de nu mai puţin de trei regizori: fraţii Fosco şi Donatello Dubini şi Barbara Obermaier. Las' că titlul e de tabloid, pe principiul "afară-i vopsit gardul"; problema e că şi filmul (care durează 84 min.) e la fel. Imaginile (de arhivă şi recente) alternează şcolăresc, redundant şi confuz, nereuşind să lămurească nici un "secret" - ba, mai şi bălmăjind pe alea deja cunoscute... Cunosc un tînăr de 20 de ani (Alexandru N., sper să citeşti asta!) care ştie mai multe despre Hedy Lamarr decît află un neofit din acest film; şi, deşi viaţa lui Hedy "bate filmele" în care-a jucat, excepţionalitatea acestei vieţi nu transpare din "Secrets of a Hollywood Star" decît ca fapt divers: faptul că a apărut goală, la 17 ani, într-un film care a făcut scandal - Ecstasy; faptul că a fost căsătorită de vreo şase ori, cu tot atîţia miliardari în dolari, dar că a murit într-un azil de săraci; faptul că a fost prinsă furînd din magazine - şi ce fura? laxative!!; în fine, faptul - aproape neverosimil - că, în anii războiului, împreună cu compozitorul Georges Antheil, a pus la punct un sistem de bruiaj ("channel hopping") care a reuşit să dezorienteze submarinele germane (patentul nr. 2.292.387, din 1942)...! O femeie mai mereu singură, retrasă ("I want to be alone", "şlagărul" lui Garbo, era şi cîntecul ei) şi foarte, foarte timidă; de ce nu vorbeai, la party-urile unde erai invitată? - este întrebată vieneza Lamarr prin 1970, cînd arăta, încă, foarte bine. "Pentru că americanii nu mă înţelegeau", răspunde ea, simplu, încheind orice discuţie. În faţa imaginilor cu Hedy - stilată de make-up artiştii Hollywoodului - nu poţi avea decît o reacţie: adoraţia totală. Cred că este (era - şi încă mai este, în filmele ei) cea mai frumoasă femeie de la Hollywood, într-o vreme cînd pe-acolo "lucrau" şi Greta, şi Marlene, şi atîtea alte splendide salahoare ale marilor studiouri. Cei trei regizori n-au ştiut, pur şi simplu, ce să facă din această mană cerească. N-au ştiut de unde s-o apuce, cu cine să stea de vorbă (la un moment dat este intervievat Mickey Rooney, care nu spune despre Lamarr - pe care nici n-a cunoscut-o foarte bine - decît ceea ce ştie toată lumea: că era "foarte frumoasă"; apoi, înghiontit de un cot al dnei Rooney, îl imită - prost - pe Clark Gable, "care a jucat cu Hedy"... Patetic!), n-au ştiut ce să aleagă - din atîtea mărturii despre Lamarr -, etc., etc. Scriu cele de mai sus, convins că viaţa lui Hedy Lamarr merită un film. Şi nu doar un documentar - ci un lungmetraj "de ficţiune", cum a fost Aviatorul lui Scorsese despre Howard Hughes (pe care Hedy l-a cunoscut - nu se ştie cît de apropiat...). Dar cine să-l regizeze? Şi, mai ales, cine s-o interpreteze - în această rezervaţie de chihuahue care a devenit Hollywoodul?... În dreptul ferestrei, pe rîul care curge de la stînga la dreapta, plutesc mici raţe albe şi cîteva lebede; grupurile de adolescenţi şi adolescente, vag hip-hop, aduşi cu clasa la filme - ca la noi, pe vremuri... - au intrat în "Altes Spital" (clădirea lipită de hotel) să vadă cine ştie ce cine-minunăţie helvetă; în camera über-confortabilă, cu design de ultimă oră (baie-saună, televizor cu plasmă etc.), este foarte cald; nici nu-mi vine să cred că sînt într-o clădire din 1735 care a adăpostit un ordin religios - "les soeurs grises"... Viaţa curge mai departe şi, undeva în acest orăşel ticăit şi tihnit, mai multe ceasuri cu cuc se pregătesc să scoată limba exactă. Mda, sînt în Elveţia, la Solothurn, unde nu există tramvaie - dar privind păsăretul plutitor, ca o pasienţă imobilă, îmi spun că răbdarea, în Ţara Cantoanelor, vine în multe forme; totul e să ştii s-o recunoşti.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Prin biblioteci (II)
Iată, aşadar, cîteva din temele pe care le dezvoltă Alberto Manguel (folosesc versiunea franceză, La Biblioth
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cînd o să se oprească?
Într-unul din articolele precedente, pomeneam în treacăt de o casă "închisă şi pustie" din Piaţa Romană, chiar lîngă Academia de Studii Economice. Acolo, la nr. 7, a fost casa profesorului Lalu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În pat
O revistă lunară (bogat) ilustrată, care se prezintă - cam ambiguu - drept "cea mai curajoasă revistă de femei", publică în numărul din luna aceasta o mică anchetă pe tema "Ce faci în pat cînd nu dorm...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Atenţie! Pericol de prăbuşire
Ce-şi poate dori cineva mai mult decît să i se ridice o statuie chiar în faţa casei în care a trăit?...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pasolini şi lupta de clasă
Cinematograful se numea, la început, Studio Cujas, după numele străzii pe care se află (în plin Cartier Latin, între Sorbona şi grădina Luxembourg)....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Parcul Bordei
Cînd scriu aceste rînduri nu ştiu încă soarta Parcului Bordei, pe care era vorba să o decidă ieri Consiliul municipal, la a treia reexaminare a unei situaţii extrem de încîlcite....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Spiritul sărbătorilor de iarnă
Anul acesta am hotărît, ca şi anul trecut, că nu voi "face" brad....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Acum o suta de ani în Bucureşti
Alături de observaţii de fiecare zi privind degradarea oraşului nostru, aici va fi vorba, măcar uneori, de cărţile care au ceva de spus despre înfăţişarea de altădată a Capitalei....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Încă un incendiu suspect?
Se răspîndeşte sistemul de a distruge casele vechi pentru a reintroduce terenurile în circuitul imobiliar. Se pare că, de mai mulţi ani, el se practică şi la Moscova....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Proprietatea intelectuală în Europa Centrală
La Brno, în mijlocul Europei, a avut loc conferinţa despre legislaţia ciberspaţiului, la care am avut, şi eu, un cuvînt de spus. Am văzut acolo că spaţiul fizic, tangibil, este deja bine legiferat....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Regia Autonomă de Tîlhărie Bucureşti
- scrisoare deschisă dlui Gheorghe ARON, director RATB - Bună ziua, mă numesc M. Chivu şi sînt dependent de transportul în comun....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Skyline
Ce ne lipseşte într-un oraş ca al nostru? Un răspuns la care nimeni nu pare să se gîndească ar fi: dangătul clopotelor, măcar duminica dimineaţa, şi cerul de deasupra noastră....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre o umbrelă
Masă în bucătărie. Într-un colţ al ei stă un personaj numit Eu. În colţul opus, alt personaj, cu un nume la fel de spectaculos ca al primului, Tot eu. În alt colţ, stă cuminte o umbrelă....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa colonelului
Scopul în care sînt scrise, de la o săptămînă la alta, aceste rînduri, este dublu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Tărăşenii
"Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom. Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înşelătoare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O ticăloşie
Acum două săptămîni, în nr. 145 al Dilemei vechi (3-9 noiembrie), am scris despre Casa părăsită. Adresa ei este nr. 1 de pe strada Theodor Ştefănescu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
C(in)e mai e britanic?
Discuţia despre clişeele şi stereotipurile din cinematografia Regatului Unit, care a urmat ultimei proiecţii de la cinema Studio din cadrul Festivalului de Film Britanic, a evoluat spre tema identităţ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
După prima şedinţă
În Bucureşti şi în ţară, soarta vechii arhitecturi româneşti, atît de vulnerabilă, interesează doar pe cei, puţini şi încă răzleţi, care au înţeles că forma cea mai expresivă a identităţii noastre naţ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
N-am nici o scuză
Mă scuzaţi că vă deranjez, sper să nu vi se pară exagerat dacă o să vă rog să vă faceţi puţin timp să citiţi această rubrică, acest articol, vreau să zic, ştiţi, nu e chiar o rubrică, adică, sigur, ar...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa lui Rapino
În această dimineaţă însorită, una din ultimele ale toamnei, un bărbat în salopetă albastră sapă în grădină....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Google reorganizează informaţia erotică
Considerînd, pe bună dreptate, că dragostea este, în esenţa ei, o simplă problemă de căutare, Google a anunţat cu cîteva luni în urmă că va lansa versiunea beta a noului său produs, Google Romance (ww...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa părăsită
Numai Dumnezeu ştie cîte case din Bucureşti sînt părăsite şi lăsate să se macine în mizerie....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
To blog or not to blog
Îndemnată să-şi noteze fragmentele de existenţă cotidiană, fără nici o preocupare stilistică, fără efort analitic sau dorinţă de transfigurare, cu automatismul care ar fi, chipurile, garantul autentic...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mărcuţa
Ascunsă în dosul unei cortine de blocuri, în stînga şoselei Pantelimon, cum apucăm drumul spre ieşirea din Bucureşti, bisericuţa pe care o caut iarăşi, după ani şi ani, apare la capătul străzii Biseri...

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?