Rafturi, cifre, învîrteli & socoteli

În România literară nr. 19, Gheorghe Ceauşescu şi Alex. Ştefănescu scriu despre cea care a fost Zoe Dumitrescu-Buşulenga - cu titlurile "Ne-a părăsit o Doamnă", respectiv "Cît de urît ne-am purtat cu Zoe Dumitrescu-Buşulenga!" Din păcate; şi, pentru că Doamna Buşulenga a fost şi profesoara mea la facultate, să mi se îngăduie o amintire personală: prin '80-'81, la examenul de Literatură comparată, majoritatea colegilor mei învăţaseră pe de rost comentariile acelor cînturi din Infernul lui Dante, care se făcuseră la seminar cu asistenta dnei Buşulenga; am intrat printre ultimii şi, cum subiectele reveneau, mi-a picat (tot) "Analiza unui cînt din Divina comedie". Nu prea dădusem pe la seminare - spre deosebire de cursuri -, aşa că n-avea nici un sens să mă aventurez în "analiza unui cînt" din Infernul, tocit în seminar, mai ales că interpretarea mea risca să nu fie deloc canonică... Şi atunci, într-o clipă de inspiraţie, i-am spus dnei Buşulenga că voi analiza un cînt, da, însă nu din Infernul (profesoara era deja excedată de auzirea aceloraşi idei emise papagaliceşte!), ci din Paradisul! Faţa i s-a luminat toată, a dat capul pe spate şi a rostit, ca-ntr-un început de extaz, "Aaah, Paradizul!!..." Cred, fără falsă modestie, că îi salvasem ziua. În acelaşi număr, cîteva fragmente excelent alese dintr-o aşteptată (auto)Biografie Andrei Şerban (în curs de apariţie la Polirom) şi o fotografie mare a regizorului, în care seamănă cu Truman Capote. Plus (surpriză) "A cincea elegie" din Elegiile duineze, tradusă din germană de Nicolae Breban!... Că veni vorba de dl Breban; dînsul a făcut parte, recent, din juriul APTR, care a acordat premii "profesioniştilor din televiziune"... Iar unul dintre premii - creat ad-hoc, se pare, pentru "One-man show" - a revenit, cui credeţi? Lui Mircea Badea. Pentru un fel de revistă a presei, ce ţine cam o oră (să citeşti toată presa ţi-ar lua mai puţin!), de pe Antena 1... Am deschis şi eu, într-o dimineaţă, să văd despre ce este vorba şi pe ce s-a dus premiul; dl Mircea Badea tocmai lăuda Casa Poporului ("Ce s-a făcut după '89 care să egaleze această construcţie?!", întreba dînsul, cu siguranţă retoric, întrucît emisiunea nu e interactivă...) şi-i veştejea pe cei care o critică. M-am lămurit; am mutat. În Observator cultural nr. 63, Sabina Fati îşi încheie editorialul său politic cu această frază: "Numirea lui Stolojan ca prim-ministru sugerează nu doar un exerciţiu anacronic de admiraţie, ci şi sărăcia soluţiilor autohtone". Un cititor neatent ar crede că "numirea" s-a şi întîmplat; din fericire, e doar o ipoteză. Dar "anacronismul" (cuvînt foarte bine găsit) rămîne. Tot acolo, Ciprian Ciucu (în articolul "ŤSplendoarea» lui 31%") crede că ascensiunea lui Becali în sondaje e falsă, pentru că sondajul IMAS este făcut prost şi interpretat şi mai prost. Oh, de-ar fi aşa... Mă tem însă că cifrele, de n-or fi astea, or fi altele, destul de apropiate - şi de îngrijorătoare. Produs mediatic prin excelenţă (vorba vine...), Becali este mult mai periculos decît ne vine şi ne place să credem, şi unul dintre simptomele faptului că nu ne vine/ne place să credem este însăşi această relativizare a cifrelor. "De capul lui sau nu, cert e că face rău" - îşi sfîrşeşte articolul dl Ciuci. Da, numai că unora, vai, "face bine" şi aici e toată problema teledemocraţiei... Editorialul lui Ovidiu Şimonca se ocupă de scandalul AER-Ministerul Culturii şi poartă foarte sugestivul titlu "Pe raftul lui Liiceanu nu stă Onisei". După ce trece în revistă gafele Ministerului şi/sau ale dlui Onisei, în această dispută, O.S. conchide just: "Chiar dacă Gabriel Liiceanu nu e înghiţit în lumea editorilor, nu poţi să-l ataci numai din inerţia resentimentului". De fapt, concluzia este chiar undeva mai sus - în cuprinsul articolului -, atunci cînd Şimonca scrie, negru pe alb: "În acest moment, Ministerul Culturii a fost îngenuncheat. Secretarul de stat Ioan Onisei a rămas fără replică şi aşa a ajuns Ministerul Culturii şi cu onoarea şifonată, şi cu imaginea strîmbă, aceea de instituţie care nu se implică în singurul tîrg de carte la care a fost solicitat". Eh, las' că se implică în jalnice festivaluri de film - doar fiindcă se întîmplă la Bucureşti, sau Cutărica e prietenă cu Cutărescu, sau... Ş.a.m.d.