"Periferia culturală europeană", pana providenţială, rockul prezidenţial şi alte dulci mizilicuri

Nr. 86 al Suplimentului de cultură este unul dintre cele mai simpatice de pînă acum... Asta se datorează, în primul rînd, ideii conducerii onor săptămînalului de a merge, cu mic-cu mare ("trei zile: 14, 15, 16 iulie"), la Petrila, în ograda-obrigada lui Ion Barbu, pentru a bifa-sol-la-si Festivalul "Petrila - Periferie Culturală Europeană", "manifestare aflată la prima şi (promite organizatorul) ultima ediţie. Căci vremurile-s tot mai grele şi organizarea a două parastasuri ar fi cu neputinţă", scrie red-şeful publicaţiei, George Onofrei. I se alătură (în călătorie şi, deci, în număr) R. Chiruţă ("Dare de seamă, cu un scurt jurnal de călătorie"), Constantin Vică ("O viziune a sedimentelor"), Radu Pavel Gheo ("Cum visez eu că visează Ion Barbu") şi Alina Radu ("Barbuland"). "Dosarul" are - s-o spun, să n-o spun? - un aer estival-dilematic, ca în al nostru număr "Jurnalul de la Cetate". De tot hazul este descrierea unui "eveniment deosebit" nepremeditat, pe care-l povesteşte Onofrei şi din care înţelegem că R. Chiruţă a fost "autorul unei pene providenţiale, care ne-a aruncat preţ de o oră în localitatea de baştină a lui Dinu Săraru, care a înfiinţat la Slătioara Casa de Cultură Ţărănească ŤDinu Săraru» şi al cărui bust tronează în faţa şcolii cu clasele I-VIII, alături de Păunescu, Eminescu, Creangă, Alecsandri şi Caragiale". Legendele celor două instantanee din Slătioara sînt semnate de C(onstantin) V(ică): "Nu ştim alţii cum sînt, dar Slătioara nu e aşa. Cu prilejul penei, decreţeii au păpat un pişcot şi au aghesmuit pe lîngă un pepene într-o companie distinsă. Şcoala de vară Sănătatea ţăranului rom