Clermont-Ferrand 28: Iarna vîrstei a treia
Închipuiţi-vă o clipă, tînăr, minoritar, într-o lume de bătrîni. Mai rău, închipuiţi-vă că situaţia de acum se inversează în cîteva minute: vă treziţi într-o noapte şi totul e pe dos. Bătrînii au luat puterea, sînt mai numeroşi, mai puternici şi mai şmecheri ca tine... Nu vă speriaţi, nu e decît un film. (Mai precis, sinopsiul unui film.) Un filmuleţ de 13 minute, intitulat Les petits hommes vieux. Unul din cele 70 de scurtmetraje ale secţiunii "naţionale" de la Clermont-Ferrand - care, împreună cu cele 79 "internaţionale", cu cele 44 "labo", tot atîtea britanice ("focusul" actualei ediţii), cele 39 de clipuri şi încă pe-atîtea alte filmuleţe de prin alte progrămuţe formează oferta "Cannes-ului scurtelor", cum i se mai spune celui mai important festival de scurtmetraje din lume. Programatorii şi ziariştii au spus-o: această ediţie (a 28-a naţională, a 18-a internaţională şi a 5-a "labo") este "despre iarnă şi bătrîni". Greu să găseşti vreun program în care să nu figureze măcar un film în care, 1) să ningă, şi 2) să fie vorba despre vîrsta a treia. Bătrîni anonimi (cel mai adesea), dar şi bătrîni celebri - precum veteranul Jean-Pierre Cassel, imobilizat într-un scaun rulant în Judas, un lung scurtmetraj de 17 minute; sau Michael Lonsdale, alături de Albert Delpy şi Eleonore Hirt, în Jeanne
