"Chestionarul lui Proust"
1. Principala mea trăsătură 2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat 3. Calitatea pe care o prefer la o femeie 4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei 5. Principalul meu defect 6. Îndeletnicirea mea preferată 7. Fericirea pe care mi-o visez 8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire 9. Locul unde aş vrea să trăiesc 10. Culoarea mea preferată 11. Floarea care-mi place 12. Pasărea mea preferată 13. Prozatorii mei preferaţi 14. Poeţii mei preferaţi 15. Eroii mei preferaţi din literatură 16. Eroinele mele preferate din literatură 17. Compozitorii mei preferaţi 18. Pictorii mei preferaţi 19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală 20. Ce urăsc cel mai mult 21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere 22. Cum aş vrea să mor 23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă 24. Deviza mea 1. Dorinţa constantă de a fi un om liber, fără a putea însă să definesc exact în ce constă starea de "libertate". 2. În ochii celor care nu ne plac, să avem aceleaşi defecte. 3. Să nu fie ţoapă şi să nu gîndească binar. 4. Micile slăbiciuni şi vanităţi care îi fac frecventabili. 5. Incapabil de "socializare" forţată, tocmai atunci cînd împrejurările o cer mai mult... 6. Să citesc şi să visez cu ochii deschişi aşezat pe iarba verde dintr-un parc. Îndeletnicire imposibil de practicat în România: parcurile în general nu au iarba care să te îmbie la visare, iar acolo unde totuşi există, ea este păzită, cu bastonul de gumă, de cohorte de gardieni publici. 7. Ca măcar în anumite locuri din România anului 2027, la douăzeci de ani după marea intrare fără putinţă de ieşire, porcul de Crăciun să fie tăiat şi pregătit aşa cum cere datina şi nu acceptă normele UE. 8. Desfiinţarea Pieţei Obor din Bucureşti şi construirea pe acelaşi amplasament a unui HYPER-market (care se va dori a fi cel mai mare din România, evident...). Plus dispariţia hazului de necaz. 9. Secret, nu spun. Încă îl mai caut. 10. Violet, o culoare pe care "totalitarismele" de orice nuanţă nu o acceptă în vocabular. 11. Sînt, de fapt, florile de cîmp, umile, care abia atunci cînd sînt adunate în buchet îşi arată frumuseţea întreagă. 12. Cele care, odată ajunse în colivie, preferă să se sinucidă. 13. Varlaam Chalamov, Nicolas Bouvier, Zola, marele Dostoievski. Ordine întîmplătoare, desigur. Toţi cei cărora mi-e şi teamă să le scriu numele. 14. Nichita Stănescu - sau nefericirea de a scrie într-o limbă minoră. Cioran - metecul. Şi "poeţii bărăganelor": Fănuş Neagu (cel din tinereţe), Panait Istrati. 15. Cei care cîştigă pierzînd ceva fundamental. 16. Matriona lui Soljeniţîn. 17. Se vede că acest "chestionar" a fost redactat într-o lume în care nu existau încă posturile de radio FM. Bach, Debussy, Fasch şi Vivaldi, atunci cînd nu sînt difuzaţi prin ascensoare sau în supermarket. 18. Toţi cei care îmi trezesc în liniştea muzeului dorinţa egoistă de a-i avea într-o pinacotecă secretă. 19. În nici un caz pompierii din New York. Şi nici practicanţii de sporturi extrem-(e) de imbecile. 20. Mitocănia balcanică, cea atît de greu de definit, dar atît de prezentă - cel puţin în oraşul Bucureşti -, cea care ne otrăveşte pe zi ce trece viaţa cotidiană. Uneori la modul propriu. 21. Cedez dreptul de a răspunde la această întrebare celor pe care am reuşit să-i enervez suficient de mult. 22. Ştiu doar cum NU aş vrea să mor: cu temele nepregătite în faţa marelui examen care ne aşteaptă pe fiecare dintre noi. 23. Cele făcute dintr-un exces de dragoste. 24. Pe vremea cînd eram inginer: "Desfac tot ce este în şuruburi". Acum, după ce m-am reciclat: "Prost, prost, dar perseverent".
