Cannes 59: Palmares cu ochelari de soare
"Am un gust foarte prost în materie de film", mărturisea Helena Bonham Carter - membră a juriului - la conferinţa de presă din 17.05 a.c. Iar preşedintele aceluiaşi juriu, hongkonghezul Wong Kar-wai, scrutînd sala cu deja legendarii săi ochelari de soare, declara: "Voi permite membrilor juriului să poarte ochelari de soare şi să fumeze în timpul proiecţiilor..." Nu ştiu dacă WKW i-a păstrat pe nas sau i-a obligat pe membrii juriului să facă la fel, dar Palme d'Or-ul de anul acesta de la Cannes, anunţat pe 28.05, arată ca şi cum: juraţii i-au acordat "în unanimitate" recompensa supremă lui Ken Loach şi foarte oarecarelui său film/frescă istorică The Wind That Shakes the Barley (Vîntul care scutură orzul), orbiţi - parcă - de splendoarea celui mai bogat film din competiţie: jubilator-melancolicul Volver al lui Pedro Almodóvar! "Vîntul care scutură palmaresul" Cei la care ţii cel mai mult te dezamăgesc cel mai tare: Scorsese i-a dat Palma lui Angelopoulos şi soporificului său Eternitatea şi o zi; Cronenberg, Rosettei fraţilor Dardenne; iar Tarantino - lui Michael Moore... Ken Loach a plecat, acum, cu Palme d'Or în buzunar - pentru un film pe care nimeni, nimeni (dintre critici, jurnalişti şi public) nu-l dădea favorit (pariurile se făceau pe Volver şi pe Babel al mexicanului I
