Aerul de la TIFF

Publicat în Dilema Veche nr. 126 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prezentat în deschiderea celei de-a cincea ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, filmul lui Corneliu Porumboiu A fost sau n-a fost? a adunat 1.000 de spectatori. Tot atîţia a făcut şi Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii de Cătălin Mitulescu. Nu am la dispoziţie cifrele realizate de Trăieşte! - nobila "epopee identitară" a lui Radu Mihăileanu -, dar nu m-aş mira să aflu că a făcut mai mulţi spectatori, la Cluj, într-o singură seară, decît la Bucureşti, în cele cîteva săptămîni de viaţă comercială de care a avut parte. Sala era plină şi la proiecţia specială organizată de TIFF în sprijinul Muzeului de Artă din Cluj (toate locurile au fost cu plată, toate cîştigurile au fost donate muzeului), deşi filmul proiectat, Tristram Shandy: A Cock and Bull Story de Michael Winterbottom, se prezenta cu nonşalanţă ca o non-ecranizare-care-se-termină-înainte-de-a-începe-după-o-carte-mare-pe-care-nici-un-muritor-n-a-terminat-o. Cîţi curioşi aţi fi zis că poate să atragă o asemenea chestie, fie ea şi simpatică în genul ei (cum şi este)? Ca să nu mai vorbim de sutele de spectatori care au omagiat-o pe Vanessa Redgrave: OK, vorbim despre o zeiţă şi, mai mult decît atît, despre o zeiţă prezentă la Cluj în carne şi oase, dar, pentru numele lui Dumnezeu, în acelaşi timp vorbim despre un film - Febra, realizat de fiul ei (şi al lui Franco Nero), Carlo Nero - în care Vanessa Redgrave e informată de Michael Moore că e imoral să mănînce îngheţată cînd copiii din lumea a treia nu au lapte! Eu, unul, aş fi în stare să-mi sacrific familia ca să evit un asemenea spectacol (de fapt, chiar asta am făcut: am folosit-o pe sora mea pe post de cobai; a supravieţuit şi mi-a raportat că publicul era numeros, atent şi binevoitor), deci cum se explică bunăvoinţa asta? Nu printr-o comuniune de idealuri (Doamne fereşte!) între publicul TIFF şi Vanessa Redgrave (a cărei nevoie de ideal, de angajament, pare să fi rămas la fel de aprigă ca în anii '70, cînd de pe podiumul Oscarurilor îi înfiera pe "derbedeii de sionişti"). Şi sînt sigur că nu prin snobism. E vorba despre un spirit de comunitate (cu totul altceva decît un spirit de turmă) care s-a creat în jurul festivalului, şi spiritul ăsta - care timp de zece zile se menţine foarte sus, fără căderi, trecînd cu uşurinţă peste ocazionalul fîs al unui film dezamăgitor şi îndreptîndu-se glonţ spre următorul vîrf (apropo, e posibil ca, pînă la urmă, Febra - de la care sora mea a plecat după 15 minute - să se fi dovedit a fi nu un fîs, ci tot un vîrf) - spiritul ăsta e cea mai mare realizare a TIFF-ului. Cum s-a format? În primul rînd, nu cred că ar fi fost posibil la Bucureşti: nu e un oraş care să se adune sub o siglă - entropia e prea mare, vacarmul e prea mare, energia unui festival se împrăştie într-un aer atît de încărcat. În timp ce Clujul s-a mobilizat pentru TIFF - l-a lăsat să devină centrul său vital, zece zile pe an - cu o naturaleţe care multă vreme m-a făcut să cred că e un mediu intrinsec mai favorabil filmelor, un oraş cu vocaţia cinefiliei. Ei bine, nu e chiar aşa (o cinefilă din Cluj mi-a spus că nu cu mult timp în urmă fusese singură în sală la Manderlay) - nu e vorba despre cinema în general. Dacă festivalul a prins, asta s-a datorat nu numai nivelului foarte înalt al selecţiei - fixat încă de la prima ediţie (2002), care venea practic numai cu propuneri de nerefuzat (Mulholland Drive, 8 femei, Împreună de Lukas Moodyson, Funny Games şi Pianista de Haneke) -, ci şi capacităţii sale de a proiecta de la bun început o personalitate gata formată, şi încă una cu zvîc: zbanghie, neprotocolară, agresivă, dar (lucru care n-a fost înţeles întotdeauna) într-un fel poznaş, cu un miez consistent de ortodoxie cinefilă (sau cinematic correctness), dar şi cu un anumit coté louche, pe placul cultiştilor, al cine-mutanţilor şi al film freaks-ilor care nu mai avuseseră ocazia să-şi cultive în România, la lumina zilei (sau mă rog...), gusturile şui. Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului (devenit director general după retragerea lui Tudor Giurgiu pe un post onorific), îşi făcuse mîna cu cîteva ediţii "tari" ale Festivalului Filmului Britanic şi ştia cît de departe se poate aventura un Prestigios Eveniment Cultural în teritoriile astea neluminate (decît, din loc în loc, de către o firmă stridentă: "Trash", "Hardcore", "Gore"), astfel încît să capete un aer dubios-şic şi, în acelaşi timp, să-şi păstreze paraponul (catalogul ultimei ediţii conţine şi un scurt mesaj de la preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, domnul Marius Petre Nicoară, care începe cu cuvintele "stimate spectator": pe bune, vă puteţi închipui ceva mai onorabil?). E adevărat că (după cum s-a spus) TIFF a mers prea departe anul acesta? Ei bine, în fiecare an se spune că merge prea departe. Pe de-o parte, îmi amintesc că eu însumi am trăit un moment de confuzie anul trecut, cînd, abia sosit la Cluj, am lăsat din mînă ce citisem pe drum (Mansfield Park de Jane Austen), am pus mîna pe ziarul festivalului (AperiTIFF - de o echipă formidabilă) şi, după cîteva rînduri ("În meniu: sex (hetero-/ homo-/ trans-, S & M, cu şi fără consecinţe), avorturi, canibalism, obsesie din plin, manii über-dubioase şi rockeri supăraţi îmblînziţi de terapie psi"), m-am întrebat dacă voi fi lăsat să intru la vreo proiecţie fără bici şi fără costum de latex. Pe de altă parte, cît am stat la festival (văzînd cîte trei filme pe zi), nu-mi amintesc să fi consumat vreuna din delicatesele astea: tot timpul au existat şi alte propuneri. La fel şi anul ăsta. De exemplu, ce trebuia să faci ca să-ţi asiguri un parcurs fără şocuri în ziua de 9 iunie? Începeai la ora 10, cu documentarul italian Viva Zapatero! ("Noiembrie 2003: primul episod al unui captivant show satiric e difuzat în Italia cu o cotă de audienţă record. Berlusconi dă în judecată producătorii. La Veneţia, filmul primeşte 20 de minute de ovaţii."), rămîneai la Cinema Victoria pentru un pachet de scurtmetraje maghiare şi pentru Izolaţii (Spania), un foarte captivant film despre nimic, alegeai să sari peste Taxidermia ("Filmul şoc-şic al anului. Insuportabil. Nebun. Obligatoriu."), în pofida faptului că era Ziua Maghiară la TIFF şi a faptului că autorul, Györgi Pálfi, avea să cîştige premiul pentru regie, vedeai Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii, întrezăreai fericirea la ABBA: The Movie (un film promoţional pe care timpul - cei aproape 30 de ani trecuţi de la lansare - l-a dus spre un alt gen: utopia) şi redeveneai sobru la un Claude Chabrol (Beţia puterii). Şi a doua zi o luai de la capăt. Puteai s-o ţii aşa pînă la sfîrşit şi să nici nu vezi latura "rău famată" a TIFF-ului, care unora le sare în ochi într-un mod atît de deranjant. S-o vezi numai pe-aia înseamnă să te uiţi numai după ea şi s-o iei ca pe o agresiune înseamnă să ratezi elementele de joacă, de parodie, de flirt cu publicul, farmecul de copil-grozăvindu-se-cu-grozăviile-pe-care-le-comite (Chirilov făcînd bilanţul leşinurilor de la prima ediţie, AperiTIFF-ul asigurîndu-i pe spectatorii avizaţi că setea lor de sînge nu va rămîne neostoită nici anul acesta: "Nu disperaţi, fraţi iubitori de atrocităţi şi obscenităţi...") şi respectul genuin pentru diversitatea şi ciudăţenia gusturilor. Cu alte cuvinte, înseamnă să nu prinzi spiritul.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cînd o să se oprească?
Într-unul din articolele precedente, pomeneam în treacăt de o casă "închisă şi pustie" din Piaţa Romană, chiar lîngă Academia de Studii Economice. Acolo, la nr. 7, a fost casa profesorului Lalu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Prin biblioteci (II)
Iată, aşadar, cîteva din temele pe care le dezvoltă Alberto Manguel (folosesc versiunea franceză, La Biblioth
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În pat
O revistă lunară (bogat) ilustrată, care se prezintă - cam ambiguu - drept "cea mai curajoasă revistă de femei", publică în numărul din luna aceasta o mică anchetă pe tema "Ce faci în pat cînd nu dorm...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Atenţie! Pericol de prăbuşire
Ce-şi poate dori cineva mai mult decît să i se ridice o statuie chiar în faţa casei în care a trăit?...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pasolini şi lupta de clasă
Cinematograful se numea, la început, Studio Cujas, după numele străzii pe care se află (în plin Cartier Latin, între Sorbona şi grădina Luxembourg)....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Parcul Bordei
Cînd scriu aceste rînduri nu ştiu încă soarta Parcului Bordei, pe care era vorba să o decidă ieri Consiliul municipal, la a treia reexaminare a unei situaţii extrem de încîlcite....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Spiritul sărbătorilor de iarnă
Anul acesta am hotărît, ca şi anul trecut, că nu voi "face" brad....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Acum o suta de ani în Bucureşti
Alături de observaţii de fiecare zi privind degradarea oraşului nostru, aici va fi vorba, măcar uneori, de cărţile care au ceva de spus despre înfăţişarea de altădată a Capitalei....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Proprietatea intelectuală în Europa Centrală
La Brno, în mijlocul Europei, a avut loc conferinţa despre legislaţia ciberspaţiului, la care am avut, şi eu, un cuvînt de spus. Am văzut acolo că spaţiul fizic, tangibil, este deja bine legiferat....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Încă un incendiu suspect?
Se răspîndeşte sistemul de a distruge casele vechi pentru a reintroduce terenurile în circuitul imobiliar. Se pare că, de mai mulţi ani, el se practică şi la Moscova....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Regia Autonomă de Tîlhărie Bucureşti
- scrisoare deschisă dlui Gheorghe ARON, director RATB - Bună ziua, mă numesc M. Chivu şi sînt dependent de transportul în comun....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Skyline
Ce ne lipseşte într-un oraş ca al nostru? Un răspuns la care nimeni nu pare să se gîndească ar fi: dangătul clopotelor, măcar duminica dimineaţa, şi cerul de deasupra noastră....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre o umbrelă
Masă în bucătărie. Într-un colţ al ei stă un personaj numit Eu. În colţul opus, alt personaj, cu un nume la fel de spectaculos ca al primului, Tot eu. În alt colţ, stă cuminte o umbrelă....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa colonelului
Scopul în care sînt scrise, de la o săptămînă la alta, aceste rînduri, este dublu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Tărăşenii
"Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom. Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înşelătoare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O ticăloşie
Acum două săptămîni, în nr. 145 al Dilemei vechi (3-9 noiembrie), am scris despre Casa părăsită. Adresa ei este nr. 1 de pe strada Theodor Ştefănescu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
C(in)e mai e britanic?
Discuţia despre clişeele şi stereotipurile din cinematografia Regatului Unit, care a urmat ultimei proiecţii de la cinema Studio din cadrul Festivalului de Film Britanic, a evoluat spre tema identităţ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
După prima şedinţă
În Bucureşti şi în ţară, soarta vechii arhitecturi româneşti, atît de vulnerabilă, interesează doar pe cei, puţini şi încă răzleţi, care au înţeles că forma cea mai expresivă a identităţii noastre naţ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
N-am nici o scuză
Mă scuzaţi că vă deranjez, sper să nu vi se pară exagerat dacă o să vă rog să vă faceţi puţin timp să citiţi această rubrică, acest articol, vreau să zic, ştiţi, nu e chiar o rubrică, adică, sigur, ar...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa lui Rapino
În această dimineaţă însorită, una din ultimele ale toamnei, un bărbat în salopetă albastră sapă în grădină....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Google reorganizează informaţia erotică
Considerînd, pe bună dreptate, că dragostea este, în esenţa ei, o simplă problemă de căutare, Google a anunţat cu cîteva luni în urmă că va lansa versiunea beta a noului său produs, Google Romance (ww...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa părăsită
Numai Dumnezeu ştie cîte case din Bucureşti sînt părăsite şi lăsate să se macine în mizerie....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
To blog or not to blog
Îndemnată să-şi noteze fragmentele de existenţă cotidiană, fără nici o preocupare stilistică, fără efort analitic sau dorinţă de transfigurare, cu automatismul care ar fi, chipurile, garantul autentic...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mărcuţa
Ascunsă în dosul unei cortine de blocuri, în stînga şoselei Pantelimon, cum apucăm drumul spre ieşirea din Bucureşti, bisericuţa pe care o caut iarăşi, după ani şi ani, apare la capătul străzii Biseri...

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.