Numai pentru abonati

Andrei GORZO | Dilematograf

Trăiască regele!

Discursul regelui poate fi văzut ca un fel de prequel la Regina (2006). În amîndouă, instituţia monarhică din Marea Britanie ne e prezentată într-un moment de criză, cînd e silită să se adapteze la una dintre revoluţiile mediatice ale secolului XX.

 

14 comentarii 6701 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 365, 10 - 16 februarie 2011

diagnostic excelent, și totuși ...

Filmul în mod cert falsifică adevărul istoric, ceea ce n'ar fi o problemă dacă ar fi rezultatul dezinteresului față de istorie ( nu orice film cu acțiunea plasată în trecut e obligat să fie o lecție de istorie ). Din păcate e rezultatul unui efort de a face istoria mai senzațională pentru marele public. Lăsând deoparte treaba cu Herr Hitler ( apropo, exagerați cu cuvinte ca 'simpatie' și 'împăciuitorism', e vorba mai curând despre un vag interes al lui E VIII pentru liderul înjurat de toată lumea și despre frica de război a lui G VI, împărtășită de o mare parte a populației ), scene precum cea cu regina Mary sărutându'i mâna propriului fiu ajuns rege și cu el sărindu'i în brațe în hohote de plâns și ea uitându-se de parcă i s'ar fi găinățat un porumbel pe rochie sunt de o mare ieftineală în stil hollywoodian. La fel și ostilitatea dintre cei doi frați, în realitate inexistentă. Dacă a luat Oscarul, asta se datorează nu atât jocului lui Colin Firth ( ireproșabil ), cât faptului că filmul pune în scenă ca la carte toate stereotipurile americane ( și românești de altfel și de aiurea ) despre Marea Britanie: gentlemani manierați, frigizi, cu patologii afective și voință de fier, înconjurați de tradiții flamboaiante, detaliate și apăsătoare ca un altar baroc. Totul punctat de un pic de comicăreală, ca să nu pice prea greu maselor cinefile. Chiar și partea de 'psihoterapie' a filmului e mult mai puțin dezvoltată decât se dădea de înțeles, în trailere de exemplu. Și totuși ... ce film plăcut. Dacă nu te cramponezi de adevărul istoric, dacă iei mitologia britanică ca pe un fapt de viață ( și adevărul e că multă lume în Marea Britanie și'o însușește nu mai puțin decât Hollywood-ul ), dacă apreciezi comicăria după standardele comicăriei ( după care e foarte reușită ), dacă apreciezi scena patriotică pur și simplu după efect ( și e impresionantă ) e greu să nu'ți placă filmul. Ăsta e un film mai bun decât cele mai multe producții de calibrul ăsta. Doar că nu e tot ce'ar fi putut să fie.

Retorica a tinut in picioare Albionul!

Da. E plin de retorica in film. Dar cum altfel sa mobilizezi o natiune pentru un razboi, daca nu scoti in fata simbolurile pentru ridicarea moralului.Si filmul vorbeste despre simbolulpe care nimeni nu-l vedea simbol - un balbait. Noi nu am experimentat o nenorocire (razboiul) ca se realizam cat de important e moralul unei natiuni. De asta mi-e ciuda ca m-am nascut in Romania, si ii invidiez pe englezi din cauza ca nu ne mobilizam ca natiune. Si mi-e ciuda! Aveti dreptate in legatura cu metafora scarii. Inglourous Basterds e mult mai frivol decat King's speech. Multumesc pentru observatie.

Filmul e ok

Nu e, poate, de Oscar, dar nici Oscarul nu mai e de mult un prestigiu. Filmul e bun. Doar arata ca si cei de mai "sus" au aceleasi probleme ca toata lumea. Oricum, opinile sunt impartite, fiindca asa e in democratie si asa ar trebui sa fie.
PS Problema cu istoria, nu conteaza, filmul e drama, are un scenariu trunchiat, deci se axeaza numai si numai pe problema traumelor suferite de Berty, nu pe ce a spus Churchill. Daca vroiau sa faca un film istoric, atunci scoteau povestea asta cu problemele regelui si ar fi fost axat mai mult pe actiunile sale in ceea ce priveste razboiul.

Micţiune împotriva vântului

Nu sunt mereu de-acord cu Gorzo - de exemplu, n-o să-i "iert" niciodată că a lăudat în halul ăla "Marţi după Crăciun" şi, de altfel, nici "The Queen" nu cred că merită "acolade".

Dar, pentru recenzia ASTA, tot respectul! Cea mai muşcătoare critică ce poate fi adusă unui film atât de glorificat este nu că e prost, ci că e mediocru. Şi ESTE!

Mulţumesc, Gorzo!

It isn't a happy day!

Din trimiterile dumneavoastra am vazut ca si Martin Filler (ex HOUSE &GARDEN ) si domnul Costi Rogozanu stau cu cartea de istorie in mana cand se uita la film.
In opinia mea, istoria, in acest film, este scara pe care coboara, spectaculos, diva blonda (stiu e un cliseu cinemtografic). Sa ne intereseze mai mult scara decat diva. Iar pentru niste alte opinii ma gandeam la cele de mai jos inainte de domnul Rogozanu si de domnul "HOUSE&GARDEN"

http://movies.nytimes.com/2010/11/26/movies/26king.html
http://www.guardian.co.uk/film/2010/oct/21/kings-speech-review-colin-firth

Re:

Încă o dată: problema nu este că filmul îşi ia libertăţi cu istoria, ci că aceste libertăţi sînt puse în slujba celei mai convenţionale retorici demagogice - o celebrare ploconitoare a statu-quo-ului, condimentată cu mici şi inofensive "obrăznicii" egalitariste, într-un format estetic la fel de tradiţionalist ca Hallmark TV. Metafora divei ce coboară scara este valabilă pentru "Inglourious Basterds", nu pentru "The King's Speech".

Cauza pierduta!

Da. Domnul critic nu vede in acest film decat o conspiratie care sa mai scuture de praf covoarele din Buckingam Palace si toate emotiile din film sunt doar bedtime stories.

Alte "dizidenţe"

http://www.tnr.com/article/film/80948/the-kings-speech-film-royal-mess

http://www.nybooks.com/blogs/nyrblog/2011/jan/25/hollywoods-royal-stammer/

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/the-kings-speech-pin...

Dacă doi-trei entuziaşti ai lui "The King's Speech" (care va lua Oscarul pentru Cel mai bun film) vor fi puşi pe gînduri, I would be a happy man.

Perspectiva

Ceea ce spui tu aici, Andrei, poate fi plauzibil, dar as putea paria ca unghiul din care privesti tu lucrurile difera de felul in care l-au proiectat regizorul si, eventual, scenaristul.
Istoria a fost un element secundar. Filmul s-a axat pe altceva, pe umanizarea personajului. Si le-a iesit un film cu un rege foarte uman. Din punctul asta de vedere, e o realizare frumoasa si, din acest motiv, nu pot fi de acord cu tine :)

Re:

În acest caz, "umanizarea personajului" a însemnat, de fapt, reducerea unui material (nu doar istoric, ci şi uman!) foarte bogat (caractere, relaţii, dileme, alianţe schimbătoare şi cîte şi mai cîte!) la schema dramaturgică verificată, garantat-generatoare de patos, a triumfului asupra infirmităţii (cu două bonusuri: 1) triumful UNUI REGE asupra infirmităţii; 2) ... pentru a-i bate pe nazişti). Filmul a fost gîndit (de nişte oameni care ştiau foarte bine ce fac) pentru a emoţiona, dar pentru a emoţiona într-un anumit fel - şi anume pentru a stîrni emoţii CÎT MAI PUŢIN AMESTECATE cu putinţă. În acest scop, orice element problematic din materialul istoric inspirator, orice element care risca să facă mai dificilă (mai dilematică!) adeziunea spectatorului la drama regelui, orice element care risca să pună beţe în rotiţele mecanismului producător de satisfacţie emoţională netulburată, a fost eliminat. Aşa funcţionează retorica înălţătoare despre istorie a multor politicieni demagogi şi aşa funcţionează (după aceeaşi logică, după aceleaşi mecanisme de infantilizare, doar că dramatizate) şi "Discursul regelui". Departe de mine gîndul de a-i contesta cuiva dreptul de a se bucura de o prostioară cinematografică despre un rege bîlbîit (un fel de Shakespeare pentru grădiniţă - asta-i filmul - fără nimic din ambiguitatea şi din îndoială conţinute pînă şi în cele mai patriotice piese ale lui, ca de pildă în "Henric al V-lea", şi, bineînţeles, fără engleza lui), dar atunci cînd încep să se acumuleze premii, onoruri, chestii, trebuie separate lucrurile.

Despre film

Filmul este absolut superb. Dumneavoastra ati gresit abordarea lui. De fapt din text nu am vazut nici o abordare. L-ati privit ca pe "stirile de la ora 5". Ca o gluma acest film este pentru balbaiti. Dar trebuie sa te pui in pielea George al VI ca sa intelegi cum e sa te balbai in fata unui stadion intreg si cum e sa te trateze toti cu condescendenta chiar daca esti regele; sa simti ca vorbele se opresc in gat si tu nu le poti arunca afara.
Pentru Oscar mi-ar pace sa castige King's Speech. In comparatie, filmul despre Facebook este o reclama pur si simplu iar Eisenberg ar putea lua Oscarul pentru reflectarea parsivitatii unui tanar fooooarte complexat.

excep'ionala Cronica.

Felicitari. Filmul este prost ca dracu!!! Retete, clisee ..dar ce sa ne astepatam de la Oscar? Fratii Coen sunt singurii care mai salveaza citeodata..

Un limbaj total neacdevat

pentru un articol care se vrea (cred) serios. Inteleg foarte bine ca exista gusturi diferite, dar... Chiar daca nu va place filmul, care mie mi se pare absolut minunat, unele cuvinte nu-si aveau oricum locul. Ca sa nu mai spun ca, din comparatiile pe care le faceti, mi se pare ca nu ati inteles ce au vrut de fapt oamenii acestia sa arate in film. De exemplu, o discutie mai lunga despre afinitatea lui Edward VIII pentru Herr Hitler ar fi deturnat filmul de la scopul lui principal, care nu era sa scoata in evidenta acest aspect. In incheiere, nu pot decat sa fiu de acord cu precedentul comentariu si sa spun ca actorii mi s-au parut extraordinari si filmul de asemenea.

UN FILM DEOSEBIT

pt o anumita categorie de spectatori si anume pt. cei care se mai duc (inca) la teatru, mai citesc o carte. Clar nu e pt. tipul de spectatori care se duc sa vada Karate Kid si altele asemenea. Ati facut harcea-parcea un film foarte bun care a scos din case oameni care n-au mai dat pe la cinema de 15-20 de ani incoace. Si asta spune mult. A fost o adevarata incantare sa urmaresc performanta actoriceasca a celor doi mari actori: Colin Firth si Geoffrey Rush. Superb!

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cristina COMANDAŞU

Extraordinarul Daniel Barenboim

Extraordinarul Daniel Barenboim

Din fericire, am avut ocazia să-l vedem de mai multe ori la București pe extraordinarul pianist și dirijor Daniel Barenboim; la 73 ani, Daniel Barenboim pare neobosit și veșnic tînăr – proiectele sînt multe și împlinirile pe măsură. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)

● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani, pentru că n-ar mai fi avut cine să le gătească. (I. P.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI