Emancipare

Publicat în Dilema Veche nr. 601 din 19-25 august 2015
Emancipare jpeg

● Ex Machina (Marea Britanie, 2015), de Alex Garland.  

debutul regizoral al romancierului şi scenaristului britanic Alex Garland, e un SF cu practic numai patru personaje, dintre care unul e mut, în schimb cel puţin două dintre celelalte trei compensează vorbind foarte mult. Avansînd prin intermediul unor scene de conversaţie, majoritatea desfăşurate în interioare unde nu intră nici lumina zilei, nici zgomotele lumii exterioare, filmul e foarte departe de a fi un SF de acţiune. El semnalizează hiperconştienţă atît în ceea ce priveşte tradiţia cinematografică şi (în general) pop-culturală pe care îşi propune s-o actualizeze, cît şi în ceea ce priveşte mitologia (mai) clasică ce subîntinde această tradiţie. Tradiţia include titluri ca

,

şi

şi merge pînă la recentul Her. Sînt evocate explicit mitul biblic al Genezei, mitul lui Prometeu, Pygmalion şi Galateea, Barbă Albastră şi mitul femeii fatale. Cît despre temele de actualitate, una dintre acestea este autolivrarea noastră totală pe Internet, fie şi numai prin căutările noastre pe Google, în potenţiala îmbrăţişare a unui Big Brother cu o forţă de cuprindere fără precedent, care profită de pe urma noastră în feluri pe care nici nu ni le putem imagina. Dumnezeul, Pygmalionul şi totodată Barbă Albastră al acestui film este încă tînărul creator al unui motor de căutare prezentat drept cel mai popular din lume (dar, desigur, numit altfel decît Google). Acest Nathan (Oscar Isaac) este şi creatorul unei foarte avansate unităţi de inteligenţă artificială de sex feminin – adică al unei roboate (Alicia Vikander) –, căreia i-a construit

-ul pornind simultan toate telefoanele mobile din lume şi redirecţionînd toată informaţia din ele prin motorul lui de căutare. Ca s-o testeze timp de o săptămînă pe această

, pe care a numit-o Ava – are ea o viaţă interioară sau doar o simulează? –, Nathan invită în bîrlogul/buncărul/laboratorul său izolat, amenajat într-o stîncă, un imberb programator pe nume Caleb (Domhnall Gleeson), amploaiat al companiei sale.  

În relaţia cu ingenuul Caleb, Nathan insistă pe o informalitate ca între băieţi la bere, dar de fapt e în permanenţă dominator. Şi asta nu-i nimic pe lîngă felul cum o tratează pe Kyoko (Sonoya Mizuno) – cel de-al patrulea personaj al filmului şi tot o roboată ca Ava, dar una care, spre deosebire de aceasta, a fost construită numai pentru gătit, dus tava, dansat şi, desigur, în primul rînd pentru sex. (Nathan îi explică lui Caleb cum atît ei, cît şi Avei le-a amenajat între picioare cîte o fantă cu senzori, care le permite inclusiv să simtă plăcere.) Supusa Kyoko nici măcar nu vorbeşte, deşi, poziţionînd-o insistent în planul apropiat al unor cadre în care Nathan vorbeşte despre ea ca şi cînd n-ar fi capabilă să înţeleagă, regizorul Alex Garland invită publicul să se întrebe dacă ea nu e totuşi suficient de sensibilă încît să se revolte lăuntric de felul în care e tratată. Spre deosebire de ea, Ava a fost proiectată astfel încît să fie mai mult decît o gonflabilă

dar atitudinea supusă face parte şi din programarea ei – poziţia din care ascultă ce-i spune un bărbat e adesea în genunchi. Filmul e în mod clar orientat antipatriarhal – secretul lui Barbă Albastră e aici un şifonier plin cu femei-obiect lepădate. Pe de altă parte, personajele masculine sînt cele care definesc umanul – nu numai Caleb, de pe a cărui poziţie de ingenuitate sîntem invitaţi noi, spectatorii (bărbaţi şi femei deopotrivă), să descoperim lumea neobişnuită pe care o creează acest film, ci şi Nathan, care o fi el o scîrbă, dar nu e incognoscibil; incognoscibilă e Ava – ea e Celălalt, ea e alteritatea. Se poate argumenta că filmul nu e în primul rînd despre bărbaţi

femei, ci despre uman

ceea ce vine după şi, fiind superior umanului, e menit să-l înlocuiască. Dar nu se poate ocoli faptul că opoziţia asta e tradusă dramatic în termeni de gen: asistăm la desfăşurarea unei parabole despre emanciparea femeii; or, dată fiind alteritatea incognoscibilă a femeii, spectacolul emancipării ei culminează într-o notă de nelinişte mai degrabă decît într-una de exultanţă. Lucrurile nici nu puteau fi altfel, avînd în vedere faptul că Garland foloseşte, fără a încerca să deconstruiască, scenariul arhetipal de

interogînd-o zi de zi pe Ava, timp de-o săptămînă, Caleb se îndrăgosteşte tot mai mult de ea. Iniţial, ea nu e învelită în carne şi piele peste tot (Nathan vrea ca ochii lui Caleb să-i amintească acestuia în permanenţă că are de-a face cu o roboată): i se văd cablurile din braţe şi din picioare şi, imediat sub sîni, torsul ei se transformă într-o tulpină metalică. Dar ochii ei mari tot proiectează un amestec de seninătate şi lipsă de apărare, în faţa căruia virginalul Caleb n-are nici o şansă. Deşi interviurile lor sînt urmărite de Nathan prin camere de supraveghere, Ava începe să provoace pene de curent, pe durata cărora îl atrage pe Caleb într-o relaţie de complicitate. Clasic, acesta e prins în mreje. 

Deşi e greu de stabilit cît din ceea ce e problematic aici în reprezentarea femeilor e aşa cu bună ştiinţă şi cît nu e, unele detalii prezintă indicii clare că au fost calculate pentru a genera ambiguitate şi discuţii aprinse. De pildă, chestiunea solidarităţii – dacă există aşa ceva între sclavele lui Nathan. Pînă spre final, Ava şi Kyoko nici măcar nu se întîlnesc, dar, atunci cînd o fac, una pare să-i murmure celeilalte cîteva cuvinte la ureche – cuvinte cu care Garland alege însă să ne tachineze doar, nelăsîndu-ne să le auzim. În contrapondere la această sugestie de solidaritate, Garland ne-o arată pe Ava cum, înaintea unei tentative de a fugi în lume, se serveşte cu diverse părţi de corpuri feminine din şifonierul lui Barbă Albastră, completîndu-şi cu ele – un braţ, un petic de piele – propriul înveliş de fiinţă umană, totul fără nici o expresie pe chip, cu un pragmatism care pare să confirme statutul de obiecte utilitare al mireselor precedente.   

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.