Chipurile străinilor

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Chipurile străinilor jpeg

lMediterranea (Italia-Franța-SUA-Germania-Qatar), de Jonas Carpi­gnano.

Ca şi alte filme din selecția Semaine de la Critique care au avut premiera mondială la Cannes în 2015, Mediterranea de Jonas Carpignano se distinge prin contextul geopolitic în care își plasează ficțiunea: o secvență din film are o trimitere explicită la revoltele rasiale petrecute în Rosarno (Calabria) în 2010, în urma cărora imigranții din acest oraș au fost evacuați pentru propria protecție. Doar că filmul nu e pios, emfatic sau didactic ca alte lungmetraje de debut de la Cannes, nu își legitimizează importanța prin gravitatea inechităților sociale pe care le reprezintă – acestea sînt doar punctul de plecare. Fiind alcătuit dintr-o succesiune de anecdote cu slabe legături cauzale, singurul fir roșu e trasat de itinerarul a doi imigranți din Burkina Faso, Ayiva (Koudous Seihon) și Abas (Alassane Sy), care traversează în condiții periculoase Marea Mediterană pentru a-și găsi de lucru într-un oraș din sudul Italiei. Aici, înfruntă ostilitatea şi rasismul de formare nouă al italienilor (prezenţa muncitorilor veniți din Africa fiind o realitate destul de recentă) şi condiţiile de trai dificile prevăzute pentru imigranţi. E greu de anticipat ce urmează să se întîmple – în acord cu experienţa imigrantului, care e nevoit să trăiască de pe o zi pe alta, dar împotriva regulilor de bună practică ale filmelor cu subiect social care riscă să îşi piardă pe drum spectatorii dacă nu le indică un ticking clock.

E meritul lui Carpignano că porţiunea din film care se petrece în Italia – cînd, teoretic, Ayiva şi Abas au ajuns deja la destinaţie – e cea mai lungă. Doar primul sfert din film e dedicat călătoriei, deşi etapa asta e cea mai spectaculoasă şi inerent plină de suspans: călătoria, în sine, e subiectul unui alt film (Hope de Boris Lojkine) proiectat la Semaine de la Critique în ediţia precedentă, precum şi subiectul numeroaselor anchete fotojurnalistice care atrag atenţia asupra sorții tragice și a fragilităţii celor care îşi părăsesc ţara căutând o viață mai bună şi de multe ori mor pe drum. Problema cu asemenea abordări e că provoacă emoții arătînd doar cazuri extreme, fără să se mai intereseze cum sînt primiţi în țările europene cei care supravieţuiesc. În Mediterranea, pentru cei doi urmează o perioadă dificilă de adaptare, care nu e nici mai riscantă, nici mai dramatică decît călătoria, dar e trecută prin prisma a ce au îndurat ca să-și încerce norocul aici. Asta dă mai multă gravitate faptului că nu sînt angajați cu acte în regulă și ar putea oricînd să fie deportați.

Carpignano și directorul de imagine Wyatt Garfield optează pentru filmări din mînă, încît camera de filmare își mută atenția fluid de pe un personaj pe altul sau către un eveniment neprevăzut care se întîmplă în fundal. (Cînd Ayiva şi Abas sînt chemați să lucreze într-o livadă de portocali, sînt martori la un accident de muncă: un coleg – care la începutul secvenței nu apare în cadru – e rănit de niște lăzi de portocale care au căzut peste el. Secvența începe ca într-un documentar informativ despre o zi din viața unor muncitori și devine brusc dureroasă.) Actorii sînt frecvent filmați în prim-planuri, ceea ce ne invită constant să le citim stările emoționale și de multe ori individualizează imigranții în spațiul foarte strîmt pe care sînt nevoiți să îl împartă. Eclerajul e redus la minimum, iar asta le permite actorilor o libertate de mișcare pe care n-ar fi avut-o dacă erau constrînși să stea la o distanță fixă de reflector. Filmul conține cîteva secvențe lirice, care nu duc acțiunea mai departe, dar îl integrează pe Ayiva în noul peisaj, și cîteva scene de petrecere dinamizate de muzică pop – care, în plus, dau de înțeles că falia culturală între „noi“ și „ei“ nu e atît de mare, măcar muzica Rihannei ajunge la toată lumea.

Mediterranea e rar prin sensibilitatea cu care își urmărește protagoniștii, fără să sacrifice detaliile particulare ale experienței lor în numele unei Idei Generale pe care ei doar o exemplifică. Merită menționat că regizorul-scenarist e pe jumătate italian, pe jumătate nord-american (mama lui Carpignano fiind afro-americană); faptul că a putut să observe din interior mentalitățile în două țări diferite i-a permis să relativizeze prejudecățile sociale. Koudous Seihon a avut o contribuție importantă la conceperea filmului: conform afirmațiilor lui Carpignano, nouăzeci la sută din evenimentele din film adaptează experienţa reală a lui Seihon. Ca personaj, Ayiva e mult mai complex decît tipologia de imigrant-victimă: e senin și isteț, are inițiative (de exemplu, le cumpără culegătorilor de portocale mănuși, îi trimite fetiței lui în Burkina Faso un mp3 player), e obedient față de șef și controlat, dar își și dă seama cînd drepturile îi sînt încălcate. Filmul îi scoate în cale atît opresori, cît și persoane binevoitoare – de exemplu, o italiancă mărinimoasă autoporeclită Mamma Africa, și doi copii – fiica impertinentă, dar simpatică a proprietarului livezii, precum și un mic bișnițar cu manierisme de mafiot (Pio Amato) care mai are mulți ani înainte pînă să-și poată cumpăra singur țigările.

Mediterranea va rula în București în cadrul Zilelor Filmului LUX (pe 27 noiembrie, ora 18, la Cinema „Elvira Popescu“) și merită văzut. Din păcate, e improbabil să fie distribuit în săli pentru o perioadă mai lungă. Includerea lui în cursa pentru premiul LUX al Parlamentului European sugerează importanța subiectului său într-un dialog onest despre incluziune socială – dar, dincolo de asta, Mediterranea oferă două ore memorabile de petrecut în cinema.

Irina Trocan e critic de film şi coordonează site-ul de cultură şi media Acoperişul de Sticlă.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.