„Zona gri“ a istoriei

Publicat în Dilema Veche nr. 767 din 1-7 noiembrie 2018
„Zona gri“ a istoriei jpeg

● Primo Levi, Mai este oare acesta om?, Editura ART, 2018. 

Într-unul dintre consistentele sale eseuri din The New York Review of Books, istoricul Tony Judt nota că Primo Levi este un martor deosebit, unic, al Holocaustului, „poate chiar cel mai important“. Şi argumenta: Primo Levi şi-a scris memoriile într-un registru diferit de oricare dintre registrele folosite de alţi supravieţuitori ai lagărelor de exterminare naziste. Tadeusz Borowski, scrie Judt, este cinic și deznădăjduit, Jean Amery e furios și vindicativ, Elie Wiesel – spiritual și meditativ, Jorge Semprun – cînd analitic, cînd literar. Pe cînd relatarea lui Primo Levi este „complexă“. Adică este şi sensibilă, şi sobră. „Mai rece decît celelalte memorii“, dar pe alocuri „se poate aprinde brusc din pricina energiei furiei reprimate“.

O altă diferenţiere între Levi şi ceilalţi martori este plasată de Judt la nivelul problemei semnificaţiei Holocaustului. Ca alţi supravieţuitori, şi Levi a fost măcinat de întrebarea „De ce eu?“, de ce el a scăpat, iar ceilalţi nu. Vina autoindusă care rezultă din această întrebare este întîlnită des în rîndul celor ce şi-au pierdut familiile în Holocaust. Dar Levi nu sfîrşeşte prin a se crede „ales“ pentru a mărturisi ulterior despre experienţa sa. Şi nici nu ataşează Holocaustului un sens pedagogic transcendent. Pe de altă parte, remarcă Judt, asta nu înseamnă că din experienţa lagărului nu poţi extrage nimic. „Nici o experienţă umană nu e lipsită de semnificaţie sau nedemnă de a fi analizată“, spunea Primo Levi. Iar valorificarea experienţei umane, fie ea şi extremă, e de uz practic, istoric, făcută în scopul concret al evitării repetării.

Cînd îşi pune problema responsabilităţii, Levi ajunge la aşa-numita „zonă gri“ a naturii umane. Această „zonă“ e răspunzătoare de micile şi desele ambivalenţe ale naturii umane, de micile şi desele, poate chiar insesizabilele compromisuri. Toate se pot cumula, în anumite circumstanţe, în abdicări morale de proporţii. Şi astfel Holocaustul este simultan şi evitabil, şi posibil. În acest punct, este interesantă paralela cu concluzia la care, de pe un alt versant, a ajuns şi Vasili Grossman încercînd să explice represiunea stalinistă. Şi Grossman a vorbit de amestecul de bine şi rău din om, de o „zona gri“ în care binele nu poate fi desprins de rău.

Am văzut că Judt încerca o clasificare şi o structurare a literaturii memorialistice a Holocaustului. Pentru că tot l-am menţionat pe Grossman, care medita simetric cu Levi, de dincolo de Cortina de Fier, asupra celeilalte catastrofe totalitare a secolului XX european – comunismul stalinist –, e de spus că la prima vedere aceleaşi tipologii memorialistice pot fi întîlnite şi în literatura Gulagului. Şi în cazul memoriilor din Gulag sînt mărturii de mare impact; dacă ar fi să-i menţionez doar pe Alexandr Soljeniţîn, Evghenia Ginzburg sau Varlam Shalamov. Dar deşi există lucrări despre literatura experimentului concentraţionar al Gulagului, cum ar fi cele ale criticului literar Leona Toker, o sinteză asupra celor două tipologii memorialistice, cu evidenţierea a ceea ce mi-ar părea interesant, şi anume diferenţierile dintre cele două reflectări, se pare că este încă aşteptată. De ce aş fi sigur că există diferenţe? Iată un argument circumstanţial: memorialistica de tip Gulag a fost scrisă cu conştiinţa sertarului, ştiind că nu poate ajunge publică prea curînd. Cealaltă, literatura memorialistică a Holocaustului, a avut parte de toate privilegiile şi neajunsurile luminei zilei. Este cunoscută neîncrederea şi lentoarea cu care au fost întîmpinate memoriile lui Primo Levi, într-o vreme în care oamenii încercau să uite războiul şi nu mai suportau rememorarea ororilor recente, chiar dacă acestea erau nemaiauzite, gigantice.

Desigur, la o astfel de sinteză a memoriei experienţei carcerale „unificate“ poate contribui şi literatura română. Pentru zona Holocaustului pot fi trecute fără îndoială memoriile lui Elie Wiesel sau chiar jurnalul Evei Heyman, numită şi „Anne Frank de Oradea“, o copilă de 13 ani care a consemnat ororile din ghetoul din oraş. Dar, din păcate, la fel de bogată e şi literatura română concentraţionară comunistă. Aici orice listă ar fi incompletă, dar cu toate acestea i-aş menţiona pe cîţiva autori care deja au candidaturi serioase la canon: Ion Ioanid, Florin Pavlovici, Nicolae Steinhardt, Lena Constante. Lor li s-ar putea adăuga şi mărturiile cuprinse în cărţile de dialoguri, cum ar fi cele cu Elisabeta Rizea sau Corneliu Coposu, sau contribuţiile mai exotice, cum ar fi volumul lui Nikolai Sablin, care a relatat din România şi în ruseşte despre experienţa Gulagului. De menţionat este că memorialistica şi literatura închisorilor comuniste din România are deja un teoretician prin Ruxandra Cesereanu şi volumul ei din 2005. 

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.