Cu trei mii de cumpărători constanţi de carte care citesc mai mult de o carte pe an, sîntem pe ultimul loc în UE la citit. Pe lîngă învăţămîntul foarte prost care, deşi a trecut prin cîteva reforme succesive, încă nu reuşeşte să-i înveţe pe copii la ce sînt bune cărţile, statul mai este vinovat şi prin practicarea taxelor foarte mari, şi prin lipsa ajutorului dat industriei editoriale.
Marius CHIVU | Feedbook
Vă place basmul?
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
!["Iubim mult muzica populară românească"](http://dilemaveche.ro/sites/default/files/imagecache/articol_teaser_center/48_p20_cvartetul_brooklyn_rider.jpg ""Iubim mult muzica populară românească"")
În 3 iunie 2013, Casa de discuri Mercury lansează cel mai nou disc al cvartetului american „Brooklyn Rider“. Cînd am văzut prima dată informaţiile despre disc, mi-a atras atenţia faptul că una dintre piese era dedicată Romicăi Puceanu, ceea ce mi s-a părut ieşit din comun pentru un cvartet ai cărui membri par că nu au nici o legătură cu România, cel puţin dacă le vezi numele: Johnny Gandelsman şi Colin Jacobsen – viori, Nicholas Cord – violă şi Eric Jacobsen – violoncel.
citiţi
Şapte zile de festival (dintr-un total de zece) în care am vizionat, în medie, cam patru filme pe zi şi, la final, tot mi-au rămas filme nevăzute, dintre cele premiate!
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
În care se rezolvă problema căsătoriilor gay din România
Am auzit, într-un documentar BBC, un vechi activist gay care se plîngea de povestea asta cu căsătoria. „E o catastrofă pentru comunitate“ – se plîngea el. Omul crescuse în cultura alternativă a anilor ’60, în comunităţi gay din San Francisco.
citiţiFinala de sport de la Roland Garros
În finala Roland Garros-ului, căzută anul ăsta într-o vineri, s-au nimerit doi coloşi. Doi colosali în Colosseum, sclavi ai zeului Tenis, chemaţi de zeitatea lor să se bată pentru gloria ei. Şi s-au bătut... Gladiatorul Nadal a învins, dar nu despre antologica lui victorie este vorba.
citiţiScurt şi cuprinzător
Erau vorbele des folosite de bunicul meu, intelectual la prima generaţie, şcolit prin propria ambiţie, cu eforturile – simbolice azi – ale ardelenilor trecuţi clandestin, în preajma Primului Război Mondial, în Regat, pentru a-şi păstra conştiinţa românească nepătată.
citiţiSocietate
Like-uri pentru comunism
Există pe Facebook un grup destul de numeros – are peste 4000 de membri –, care poartă numele „Nostalgia copilăriei noastre din Epoca de Aur“. M-am străduit din greu să înţeleg care este rostul paginii: membrii grupului par indecişi în privinţa propriilor nostalgii.
citiţi"Acesta este sfîrşitul"
La TIFF (Transilvania International Film Festival) 2013, secţiunea „This is the end“ a fost una dintre cele mai consistente, în ce mă priveşte. Dintre cele 12 filme prezentate acolo, aproape toate au fost nu doar interesante, ci din cele care-ţi opresc respiraţia şi te întorc pe dos, măcar pentru o clipă.
citiţiPrietenul meu, burlacul
L-am găsit, într-o zi, tuns foarte scurt şi cu numele schimbat. O fată îi tot spunea Ştefan, ca-n buletin. Toată lumea îi spunea, de regulă, P. Şi mobila din livingul lui era zburătăcită, altfel decît o ştiam noi aranjată. În casă era prea curat.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
mici completări
adăugat de Andreea Molocea la data de 03 Mai 2012 06:05:15
Un text foarte bun în care sunt atinse câteva puncte nevralgice. Am însă câteva completări. Sunt câteva autoare care au scris povești (Ioana Nicolaie, Laura Grunberg spre exemplu) și consider că era frumos să fi fost și ele amintite în acest text. Reiese că avem doar bărbați care scriu povești pentru copii (iar femeile doar le ilustrează).
În plus, ultima propoziție ar fi meritat dezvoltată. Această percepție a femeii văduve ca fiind din categoria scorpiilor mie îmi miroase a puțin misoginism din partea autorilor (implicit a folclorului românesc) și cred că și dumneavoastră „vă miroase” la fel de vreme ce ați sesizat „instincul de proprietate. În povești femeile apar doar în câteva ipostaze: cea de „ciumă” sau de „fecioară”. În principiu cele din urmă sunt pasive și trebuie întotdeauna salvate, iar „mumele” sunt cele care au inițiativă și iau parte la acțiune (dar întotdeauna din impulsuri malefice). Aceste conotații merită și ele menționate. :)
În instrumentarul criticului
adăugat de mateimartin la data de 04 Mai 2012 08:05:00
În instrumentarul criticului literar ar trebui neapărat să intre şi criteriile de gen de care vorbiţi. E, într-adevăr, de neiertat că într-un articol despre basm şi receptarea sa contemporană nu sînt pomenite şi meritele unor autoare, că scriitoarele respective nu au fost nominalizate. Aş mai adăuga încă un criteriu necesar oricărui critic: etnia. De pildă, într-un articol de tipul acesta, ar fi trebuit să fie menţionaţi şi scriitori aparţinînd minorităţilor conlocuitoare. Şi nu oricum, într-o înşiruire fără cap şi fără coadă, ci expuşi paritar: la 10 autori români, să fie pomeniţi măcar trei maghiari, doi germani, un rom, un armean, un tătar, o jumătate de sîrb, un sfert de... etc. (Mă rog, nu sînt sigur că am nimerit proporţiile, nu sînt critic literar) Propun chiar înfiinţarea unui Minister al Corectitudinii Politice care să vegheze asupra acoperirii exacte a realităţii (etnice şi de gen).
Cît priveşte ultima obiecţie - aveţi perfectă dreptate. Basmele nu sînt conforme cu corectitudinea politică. Motiv pentru care un cronicar literar nici n-ar trebui să se ocupe de ele. De fapt - ce-ar fi ca asemenea cărţi să fie interzise cu totul?
mari lamuriri
adăugat de mvchivu la data de 04 Mai 2012 12:05:00
1. fiind vorba de texte clasice, la propriu si la figurat, prelucrate din folclor, n-aveam cum mentiona toti autorii si autoarele din contemporaneitate care au scris sau scriu literatura pentru copii. astept, totuşi, sugestii de autoare de literatura pentru copii din secolul 19...
2. da, e posibil ca autorii anonimi & colectivi de literatura folclorica sa fi fost misogini, iar junimistii slavici, creanga si eminescu sa nu fi prevazut viitoarea deschidere culturala feminista a societatii postmoderne :)
3. nu doar "mumele" sint malefice, dar si "fecioarele" (adica toate femeile fara barbat): fata Imparatului Ros din "Povestea lui Harap Alb" nu e citusi de putin inocenta si supusa, de unde se vede caracterul imblinzitor al barbatului in basmul romanesc, cum am zis deja...
Adăugaţi comentariu
Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.
CONECTARE CREAŢI-VĂ CONT