Sfîrşitul intimităţii

Publicat în Dilema Veche nr. 479 din 18-24 aprilie 2013
Sfîrşitul intimităţii jpeg

● Angela Marcovici, Intimitate, Editura Charmides, 2013

Această nouă carte de poezie (nu m-aş hazarda s-o numesc ultima, căci poeta a mai folosit acest cuvînt cînd afirma că renunţă la scris) are toate atributele exterioare ale vulnerabilităţii: o plachetă de format mic, de nici 50 de pagini, apărută fără ISBN, într-o colecţie intitulată „Clandestin“, cu o copertă neagră, minimalistă, pe care titlul – Intimitate, mai degrabă sarcastic decît sentimental, apare scris cu font medical, sub grafica de monitor a sfîrşitului de activitate biologică, totul pus sub numele adevărat al poetei cunoscute pînă acum drept Angela Marinescu. Motto-ul plachetei este din Georg Büchner: „Woyzeck e disperat.“

Spuneam altădată că poetica voluptăţii maladive a Angelei Marinescu, tensiunea tanatică placată pe erotismul alterat, lipsit de senzualitate („o senzualitate inabilă / neutră / şi neverosimilă“), marginalul existenţial, vizionarismul sumbru şi radicalitatea expresiei, modul în care a compensat limitele corporalităţii cu intensitatea logosului, felul în care a mixat revolta cu damnarea ereditară şi cu exaltarea neputinţei, toate acestea s-au constituit într-o formă extremă şi foarte curajoasă, de analiză a propriei feminităţi, deopotrivă corporală şi psihică. Tot mai intimă cu propriul sine – dintotdeauna bolnav, sălbatic, problematic –, Angela Marinescu a ajuns, în ultimele sale cărţi – Limbajul dispariţiei şi Întîmplări derizorii de sfîrşit, ambele din 2006, şi Probleme personale, din 2009 – la o formă de expresie eterogenă, dar coerentă, pe care aş numi-o tragism minimalist. Intimitate vine firesc în continuarea acestei suite a manifestărilor publice de afectare a corpului şi minţii, supuse capriciilor eredităţii şi memoriei – deci timpului, cum scriam odată – în aceeaşi formă directă, deseori provocatoare, a unui limbaj tot mai simplu. Ca şi în cazul precedentului volum – Probleme personale (foarte bune, apropo, toate aceste ultime titluri de cărţi), temele poeziei Angelei Marinescu se regăsesc aici reluate pe spaţii tot mai mici şi intrînd într-o formă de dialog cu versuri de altădată, marcate cu ghilimele: spectrul familiei (sora, fiul), boala şi degradarea trupului ca o moştenire a „rudelor de sînge / precise şi iresponsabile“, dependenţa de maladiv şi morbid, sexualitatea erodată (handicapul fizico-erotic fiind supratema tuturor acestor ultime cărţi), obsesia trecutului, marginalitatea socială şi invocarea celor învinşi, bolnavi şi săraci („noi, nenorociţii“), politicul fiind prezent, de data aceasta, cu o anume brutalitate, în versuri ce frizează conspirativul.

Placheta se deschide cu decorul unui peisaj întunecat („peste cer s-a întins o pîclă“), pentru a continua cu cadrul imaculat al amorţelii şi-al ameţelii, al dispariţiei de sine: „cel mai mult îmi place, cînd mă trezesc dimineaţa, / să-mi ţîşnească în faţă, mutra albă şi descărnată, / de călugăr, a peretelui din faţa mea /.../ sînt o cădelniţă ce se clatină şi se prăbuşeşte / în faţa peretelui, adică a tabernacolului / fulgerat şi trăsnit / nu mai este nevoie de nici un fel de distorsiune / sau contorsionare / totul este atît de alb şi de precis / ca un abur rece al aurorei boreale / de o frumuseţe pe care nu o pot vedea // aici nu este poezie / nu este agonie sau moarte / sau blasfemie / nu este extaz nu este murdărie / nu este / nimic.“ Dar fireşte că e vorba de toate acestea în incursiunea intimă a poetei „înalte şi bolnave“, în istoria propriei familii, în „trecutul care invadează totul“, pînă la întunecare. Unul dintre primele poeme ale plachetei, singurul neintitulat, se deschide cu o lungă repetiţie a aceluiaşi cuvînt – „nimic“ –, pentru a continua astfel: „poate că, totuşi, atunci, demult, cînd alergam înspre / tine...“, vorbind, în fond, despre întoarcerea melancolică în momentul de dinainte ca moartea să-şi manifeste prezenţa şi să se reproducă mecanic prin slăbiciunile corpului. Căci boala e strîns legată de scrisul „tipeicarescriecusînge“ – de fapt, actul scrisului apare ca manifestare a corpului bolnav, ca un act de existenţă viciată şi ca dialog cu propriul sine, dedublat prin degradare.

Dacă în poemele din Probleme personale, unde, pentru prima dată, Angela Marinescu scria despre bătrîneţe ca uzură şi epuizare, de data aceasta nu „moartea“, ci „sfîrşitul“ este laitmotivul versurilor, ca şi cum „moartea“ era un concept abstract, estetic chiar, iar „sfîrşitul“ – ceva personal, intim, o efemeră reîntoarcere (de unde şi semnarea cărţii cu numele adevărat, nu cu pseudonimul artistic): „s-au sfîrşit cam toate lucrurile. / se întrevede ceva / căruia nu-i mai pot spune viitor / trecutul invadează totul / viitorul este ultratrecut“, unde trecutul apare, într-un alt poem, definit astfel: „cît trecut atît de mult întuneric.“ Precaritatea corpului – exprimată o dată prin acest formidabil vers: „erotismul întins pe suprafeţe din ce în ce mai distruse“ – este prinsă acum în imaginea „gheţii întinse pe spaţii nesfîrşite“, tot o formă a deşertificării simţurilor care, astfel, tind spre propria perfecţiune. Ca însuşi scrisul. „Cînd ai devenit neputincios, ai atins perfecţiunea“ – vorbea poeta odată, despre revelaţia că scrisul este, ca viaţa însăşi, pură expresie a neputinţei, deci neinteligibil pînă la capăt. Tema revine şi acum, în poemul „Autoportret“, ca o implacabilă mişcare spre invocatul sfîrşit: „sîntbătrînă. sîntinocentă. sîntautistă / sînt mai bolnavă decît un îndrăgostit / în preajma sinuciderii /.../ o noninterpretare din ce în ce mai absconsă. / un nonloc din ce în ce mai izolat. / un nonbuncăr cu uşile şi ferestrele zidite. / o nonpoezie din ce în ce mai întunecată.“

Afirmam, la începutul recenziei, că această nouă carte de poezie a Angelei Marinescu – cu un discurs eterogen-nevrotic, deopotrivă impur şi autentic, cumva indiferent şi în acelaşi timp precis – are toate atributele exterioare ale vulnerabilităţii, iar poemele exact această fragilitate şi neputinţă încearcă să aproximeze, aşa cum au făcut-o, de fapt, dintotdeauna. Tocmai de aceea, aş reformula şi aş numi Intimitate – o nouă ultimă carte de poezie. Sfîrşitul e, deocamdată, clandestin.

Citiţi aici un poem din carte.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cu ce se ocupă românii când stau la rând să ia Lumină. „Un părinte m-a șocat. Mi-am făcut cruce când am auzit ce spunea”
O fostă profesoară de religie din Craiova spune că a rămas cu un gust amar după ce a participat la slujba de Înviere. A ales să meargă la Catedrala Sfântu Dumitru din centrul orașului unde erau adunați mii de oameni. Discret, femeia a ascultat ce discutau creștinii în timp ce așteptau să ia Lumină.
image
Putin a scos inima unei căprioare și i-a dăruit-o lui Berlusconi: „Vladimir mi-a arătat o natură violentă pe care nu mi-am imaginat-o”
În anul 2013, președintele Rusiei și fostul prim-ministru italian au fost împreună într-o vacanță. Vladimir Putin ar fi făcut atunci un gest de neimaginat în fața lui Silvio Berlusconi, pe care un fost senator din partidul său și-l amintește și acum.
image
Cum arată satul fantomă Curpenii Silvașului, părăsit de cinci decenii. Pădurea crescută în voie l-a înghițit complet VIDEO
Doar ruinele unei biserici mai sunt vizibile în imagini aeriene din satul Curpenii Silvașului din Hunedoara, părăsit în anii ’70. Așezarea izolată a fost înghițită de pădure

HIstoria.ro

image
În 1942, Armata Română a prăznuit Paștele pe Frontul de Est
Paştele din 1942 a căzut pe 5 aprilie 1942. Armata Română se afla în plină Campanie din Est. Mai erau șapte luni pînă la Dezastrul de la Stalingrad, moment de răsturnare strategică în cel de-al doilea Război mondial.
image
Atacul japonez de la Pearl Harbor, o surpriză strategică pentru SUA
Personalului SIGINT din cadrul US Navy urmărea acțiunile și deplasările flotei japoneze prin analiza traficului radio.
image
Judecarea şi condamnarea lui Iisus - reevaluare judiciară
Una dintre cele mai mari religii ale lumii, cu vocaţie universală, Creştinismul, nu s-ar fi născut dacă nu ar fi avut loc procesul judiciar soldat cu condamnarea la moarte şi crucificarea fondatorului său, Iisus din Nazaret (cca 6 î.e.n. - cel mai probabil 30 e.n.). Pentru a i se înţelege pe deplin semnificaţiile şi a-i surprinde rolul biblic conferit, este nevoie de plasarea lui în ansamblul evenimentelor legate de existenţa Mântuitorului.