Punctul final

Publicat în Dilema Veche nr. 526 din 13-19 martie 2014
Punctul final jpeg

● Revista Steaua nr. 1-2/2014, www.revisteaua.ro

„Cînd ştim că un text e gata?“ este o întrebare pe care mi-o adresează frecvent cursanţii de la atelierul de creative writing şi de fiecare dată am dificultăţi în a le răspunde. De aceea mă bucur că revista Steaua (momentan rămasă fără finanţare pentru print – alt lucru scandalos din zona culturii) dedică o anchetă punctului final, pornind de la această serie de întrebări, în formularea Ruxandrei Cesereanu: „Care este declicul (psihologic, sufletesc, artistic, tehnic) care decide încheierea unei cărţi? Care şi cum este momentul cînd un autor ştie în mod cert că şi-a finalizat manuscrisul şi că acesta este, deja (fie şi numai teoretic vorbind) dincolo de autor (id est – orice fel de intervenţie nu mai este posibilă, manuscrisul funcţionează deja de sine stătător, este o carte aruncată în lume, cu destinul ei).“

Răspund nu mai puţin de 17 scriitori (printre care, deh!, mă număr şi eu) şi, în primul rînd, este interesant cu ce compară fiecare procesul scrisului şi cum vede imaginea cărţii pe cale de a fi concepută: pentru Andrei Codrescu, scrisul are nevoie de un fel de dulap cu de toate; pentru T.O. Bobe, cartea e o clădire la a cărei arhitectură trebuie să fii foarte atent; Ioana Bot foloseşte cuvîntul „casă“ şi descrie cartea tot ca pe o construcţie; Emilian-Galaicu Păun percepe cartea ca pe o linie de orizont niciodată atinsă; Ioana Nicolaie o compară (precum Henry James altădată) cu un ştergar al cărui model de adîncime nu e la vedere; pentru Simona Popescu, cărţile sînt fie „obiecte frumoase“, fie „fiinţe vii“...  

Aproape fiecare răspuns merită citit cu atenţie, chiar dacă – de fapt, cu atît mai mult cu cît – anumite idei, convingeri, obiceiuri sau instincte revin. Primul dintre acestea, şi plăcut surprinzător pentru mine (căci nu altceva am scris eu însumi), este legat de faptul că scriitorii se apucă de scris abia după ce au totul foarte clar în cap, uneori chiar transpus într-o schemă (sau treatment) pe hîrtie: „Pentru mine, declicul final coincide cu declicul iniţial. Am ştiut de fiecare dată cum trebuie să arate cartea pe care vreau s-o scriu, care îi sînt sensurile şi cum trebuie să se modifice, să evolueze de la prima pînă la ultima pagină. Restul a însemnat un proces de recreare, de transcriere a monstrului din epură în spaţiu... Bineînţeles, cartea scrisă nu a coincis şi nici nu poate coincide niciodată cu arătarea iniţială. Ăsta e deja un truism. Tot ce am făcut de fiecare dată a fost să mă apropii de ea cît mai mult.“ (T.O. Bobe) „Matei Brunul şi Celelalte poveşti de dragoste le-am scris abia după finalizarea unui treatment, în care am urmărit punct cu punct desfăşurarea poveştii personajelor mele – sigur, pe parcursul scrierii, multe s-au modificat, însă în mare am respectat planul iniţial…

Literatura se construieşte în afara ecuaţiilor şi a aritmeticii, dar, din punctul meu de vedere, folosindu-se de ele. Cel puţin asta e concluzia la care am ajuns în ultimii ani. Sigur însă că nici măcar atunci cînd ai impresia că ai rezolvat toate acele lucruri ce ţin de structură şi de personaje nu ai certitudinea că romanul tău e numai bun de tipar. Dacă ar fi să mă ghideze strict raţiunea, cred că aş ţine o carte ani buni după finalizarea ei, înainte de a o oferi editurii.“ (Lucian Dan Teodorovici) „De regulă, mă joc în imaginaţie măcar vreun an. Apoi, abia după ce mă conving pe mine însumi că e ceva acolo care să merite scris, mă apuc să-mi construiesc pe foaie o structură cu capitole precise (există puţine modificări pe care le mai aduc pe parcurs acelei structuri). Iar scrisul propriu-zis al cărţii îl încep întotdeauna numai după ce am frazele de început şi cele de final.“ (Florin Lăzărescu) „Pur şi simplu ştiu cum se termină, ştiu cam care este story-ul, cine şi cum îi sînt personajele principale, ce fac ele. Ştiu cam tot! Dar nu-l scriu“, spune şi Robert Şerban, căruia, din păcate, satisfacţia de a fi conceput în cap un roman nu mai lasă loc energiei, dedicaţiei şi plăcerii scrierii în sine. În poezie însă lucrurile stau altfel: „Momentul declicului ţine – la mine, cel puţin – de intuiţie, de instinct, de o voce interioară care îmi spune: «Gata, domn’e, gata!» Nu e nimic premeditat, conştient. Nu-mi propun să închid o carte de poezie niciodată. Dar apare un text care dă cu cheia: clic!“ Iată şi un alt poet, Radu Vancu: „Cel mai adesea, declicul în discuţie s-a produs înainte de încheierea propriu-zisă a cărţii. Am avut, adică, imaginea ei de ansamblu cînd ea era încă în lucru; am ştiut, pur şi simplu, cum va arăta ea în final...“ Cel mai plastic, în aceeaşi direcţie, dar, totuşi, într-un alt sens, se exprimă Andrei Codrescu, pe care e o încîntare să-l citeşti de fiecare dată: „Acum, în secolul 21, noi, cei care insistăm să mai scriem cărţi, auzim declicul înainte de a pune degetul pe tastatură. În era noastră, cărţile se termină înainte de a fi scrise. Scriitorul cu ureche bună aude declicul şi se duce la culcare.“

Etapa rescrierii e importantă pentru mai mulţi scriitori. Uneori, în sensul nevoii şi chiar a plăcerii stilizării: „Nu e o rescriere integrală, uneori e vorba de turnuri ale frazelor, de îmblînziri ale sintaxei, alteori – mai rar – de reluarea vreunei demonstraţii, de amplificări sau concentrări, purtîndu-mi în gînd, de-acum, cititorul care nu sînt eu. Seamăn şi frate al meu, lui îi vorbesc, de-acum. Tai din text, mai degrabă decît adaug. Limpezesc. Spăl. Pun virgule şi scot gerunzii.“ (Ioana Bot), sau „Primele recitiri înseamnă la mine urmărirea firului logic prin întregul volum, adăugarea de detalii şi mai cu seamã ştergerea de detalii, simplificarea, curăţirea întregului. Şi înseamnă mai ales aducerea în zona de început de indicii care au sens doar odată ce ajungi la final, acelea despre care speri că vor fi deliciul celor care vor reciti.“ (Veronica D. Niculescu); alteori, ca formă de blestem al perfecţionismului: „Niciodată n-am fost însă mulţumit de o carte deja apărută. De fiecare dată am găsit erori, mai mici sau mai mari. De fiecare dată am gîndit că, dacă-mi mai lăsam ceva timp, aş fi scris altfel un capitol, aş fi oferit mai multă culoare unui personaj, aş fi pus accent pe anumite situaţii şi aş fi oferit în felul ăsta o mai mare vizibilitate mizei.“ (Lucian Dan Teodorovici)

Apropo de rescriere, Emilian-Galaicu Păun îl citează foarte nimerit pe Mario Vargas Llosa, care spunea: „Nevoia de perfecţiune constă în faptul că o carte se publică la un moment dat, dar lucrul la ea nu se sfîrşeşte niciodată. Niciodată atît timp cît autorul trăieşte“; această convingere că scrisul nu se termină niciodată, că o carte rămîne perpetuu neterminată, revine la mai mulţi autori: „Nu cred că o carte poate fi terminată vreodată definitiv, fără rest“ (T.O. Bobe); la fel spune şi Simona Popescu: „Scriam cîndva că, într-un fel, toate cărţile mele sînt neterminate, că le-am încheiat numai pentru că am decis la un moment dat să pun punct – şi ca să mă eliberez de ele pentru altele…. Aş mai adăuga, fără să dezvolt, ideea «neterminatului» ca materie de lucru – la care contribuie din plin Maestrul Timp. Ce spun eu aici nu are legătură cu ceea ce e abandonat, cu zidul părăsit şi neisprăvit, cu ceea ce numim ruine. Nu e vorba aici nici despre cărţile neterminate din cauza sfîrşitului autorilor lor. Dimpotrivă! (Înţelegeţi cum vreţi acest dimpotrivă.) Am încercat să vorbesc despre neterminarea ca veşnic declic, şi nu accident.“  

Dintre toţi, doar Mariana Codruţ spune ceva despre sursa de inspiraţie a propriei ficţiuni, acel scrie-despre-ce-ştii: „Materialele mele sînt, în proporţie covîrşitoare, cele trăite de mine. Dacă s-a întîmplat şi se întîmplă să construiesc şi pe cele auzite ori văzute la alţii, mă gîndesc mult la ele şi încerc să le interiorizez. Cu alte cuvinte, nu pun nimic din burtă, tot ce scriu trece prin... inima şi creierul meu.“ Şi doar Ioana Bot şi Andra Rotaru menţionează faptul că primii lor cititori sînt prietenii, detaliu important în procesul definitivării unei cărţi. Ca de obicei, Radu Aldulescu se ţine de împunsături şi veninoşaguri, fie victimizîndu-se, fie eroicizîndu-se.  

În rest, un dublu număr cu multe lucruri de citit, din care vă mai recomand, cel puţin, dezbaterea pe marginea cărţii despre amazoane a Adrianei Babeţi.  

Foto: Vlad Eftenie

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.