Modelul suedez
● Om jag inte får tala med någon nu: 27 poeter från Rumänien, antologie alcătuită de Dan Safran, Bokförlaget Tranan, 2011.
● Colonia poetică, poezie suedeză contemporană, antologie alcătuită de Claudiu Komartin, Casa de editură Max Blecher, 2011.
Am impresia că literatura română o duce mai bine în suedeză decît în multe limbi de circulaţie internaţională. În nr. 399 de anul trecut al Dilemei vechi, apoi în nr. 67 al Dilematecii, scriam pe larg despre cîteva antologii şi volume colective, apărute în Statele Unite, cu proză, eseuri şi poezie românească, remarcînd perioada bună pentru traducerile în limba engleză prin care trece literatura română. În acel moment, cea mai interesantă antologie de poezie românească în traducere era Of Gentle Wolves (Calypso Editions, 2011), coordonată şi tradusă de poetul Martin Woodside, şi unde erau prezenţi paisprezece poeţi români, de la Gellu Naum şi Marin Sorescu la Radu Vancu şi Robert Şerban. Cu un cuprins alcătuit din poezia a 27 de autori români, antologia suedeză coordonată de Dan Safran, Om jag inte får tala med någon nu (în traducere: Dacă nu am cu cine vorbi acum) este însă un volum monumental, şi la propriu, şi la figurat, oricum cea mai substanţială întreprindere de acest fel de pînă acum. (În 2008, a mai existat un precedent suedez.)
Toţi cei 27 de poeţi români contemporani incluşi în această antologie au participat, de-a lungul ultimilor ani, la Salonul de poezie de la ICR Stockholm şi la Atelierul de traducere româno-suedez: Daniel Bănulescu, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Nina Cassian, Rita Chirian, Andrei Codrescu, Dan Coman, Denisa Comănescu, Daniela Crăsnaru, Domnica Drumea, Teodor Dună, Gabi Eftimie, Carmen Firan, Adela Greceanu, Nora Iuga, Claudiu Komartin, Ileana Mălăncioiu, Gabriela Melinescu, Anca Mizumschi, Ioana Nicolaie, Ioan Es. Pop, Bogdan O. Popescu, Dan Sociu, Saviana Stănescu, Liliana Ursu, Radu Vancu şi Elena Vlădăreanu. Poemele sînt însoţite de portretele lui Cato Lein (devenit, în ultimii ani, fotograful oficial al literaturii române) şi prefaţate de un eseu al scriitorului Henrik Nilsson despre Bucureşti (apropo, foarte inspirată ideea de a pune pe coperta unui volum de poezie – foarte elegant, de altfel – imaginea unui telefon public), dar şi despre poezia românească. Antologia a avut deja în Suedia o presă excelentă: Svenska Dagbladet a numit-o „o carte magistrală“ constatînd faptul că „surprinzător de mulţi poeţi români au fost traduşi în suedeză în ultimele decenii“, iar Helsingborgs Dagblad a asemănat-o cu „un amplu catalog al poeziei din România de astăzi; o imagine fascinantă a unui climat literar care nu seamănă deloc cu cel suedez“.
De altfel, apariţia acestei antologii suedeze este un demers editorial cît se poate de firesc, dat fiind că unul dintre cele mai coerente, importante şi durabile proiecte externe dedicate poeziei româneşti contemporane îi aparţine ICR-ului din Stockholm. Este vorba de Atelierul de traducere româno-suedez, workshop început şi ţinut în 2008 în România, iar de atunci încoace la Stockholm. Conceptul acestui workshop de traducere poetică este pe cît de simplu, pe atît de complex: patru poeţi români şi basarabeni şi patru poeţi suedezi lucrează împreună timp de zece zile şi se traduc reciproc prin intermediul limbii engleze. Dacă traducerile suedeze din poeţii români au apărut în volumul mai sus menţionat, tot anul trecut a apărut antologia românească „geamănă“: Colonia poetică adună poemele traduse în română ale celor 15 poeţi suedezi participanţi la primele patru ediţii ale workshop-ului. Cum nu-mi propun să analizez aici poezia lor (diferită şi diversă), măcar să le menţionez numele: Johannes Anyuru, Ida Börjel, Kristofer Flensmarck, Anna Hallberg, Ann Hallström (n. 1970, „senioara“ antologiei), Linn Hansén, Cecilia Hansson, Leif Holmstrand, Viktor Johansson (n. 1983, „mezinul“ volumului), Henrik Nilsson, Malte Persson, Sofia Stenström, Kajsa Sundin, Pär Thörn şi David Vikgren. (Găsiţi mai multe informaţii despre ei aici.) Ediţia de anul acesta a workshop-ului (desfăşurat între 10-20 aprilie pe insula Biskops-Arnö, unde se află probabil cel mai renumit colegiu de creaţie literară din Scandinavia, Nordens Folkhögskola, fondat în 1958 pe locul unei rezidenţe arhiepiscopale datînd din secolul al XIII-lea) i-a adus împreună şi a format următoarele „cupluri“ de poeţi-traducători: Ecaterina Bargan – Hanna Nordenhök, Svetlana Cârstean – Athena Farrokhzad, M. Duţescu – Helena Boberg şi Daniel Boyacioglu cu subsemnatul (în calitate de poet, fireşte). Workshop-ul s-a încheiat cu o seară de lectură a poemelor, în traducere şi în original, desfăşurată pe 21 aprilie, la sediul ICR, cu ocazia Nopţii Culturale a oraşului Stockholm. Publicul suedez, venit în număr relativ mare la eveniment, s-a datorat, în mod cert, şi traducerilor tot mai multe din literatura română. Numai anul trecut, pe lîngă antologia discutată, s-au tradus în suedeză cărţi de Nina Cassian, Paul Celan (două titluri), Mircea Cărtărescu (suedeza fiind una dintre cele patru limbi străine în care trilogia Orbitor a fost deja tradusă integral), Herta Müller, Ioana Pârvulescu, iar în aceste prime luni, Andrei Codrescu şi Norman Manea, urmînd Cătălin Dorian Florescu. Tot în acest an, şi tot subsemnatul (de data aceasta în calitate de critic literar), am publicat o introducere în literatura română în antologia de eseuri literare editată de Academia Suedeză împreună cu Editura Norstedts, Det sköna med skönlitteraturen 2, prilej pentru o dezbatere, tot la sediul ICR din Stockholm, despre posibilitatea, complexitatea şi importanţa traducerilor. Aşa stînd lucrurile, punctul culminant va urma abia anul viitor, cînd România este invitată de onoare la Tîrgul de Carte de la Göteborg, moment după care întrevăd, dacă ne prezentăm cum trebuie, un val de traduceri incomparabil mai mare.
Dacă literatura română are vizibilitate în Suedia, unde stîrneşte interes şi admiraţie (am putut măsura personal faima lui Mircea Cărtarescu printre studenţii scandinavi ai şcolii de creaţie de la Biskops-Arnö, precum şi interesul lor pentru poezia română contemporană), în Turcia, adică la extrema culturală continentală europeană, lucrurile sînt încă la început. Pentru prima dată însă, după mulţi ani, arată încurajator. Anul trecut, YapiKredi, probabil cea mai mare editură turcă, a tradus-o pe Gabriela Adameşteanu cu Dimineaţă pierdută, iar ICR Istanbul a reuşit să formeze un grup de tineri traducători turci (fiindcă marea problemă era tocmai lipsa traducătorilor), cu care a organizat un atelier de traducere ce a produs, tot anul trecut, o mică antologie cu fragmente de proză română contemporană, prefaţată substanţial de Paul Cernat, scoasă împreună cu Editura Kalem. Ioana Bradea, Ana Maria Sandu, Doina Ruşti, Matei Florian, Filip Florian, Nora Iuga, Silvia Kerim, Daniela Zeca, Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Marin-Mălaicu Hondrari, Norman Manea şi Bogdan Suceavă sînt prozatorii prezentaţi publicului turc. Ca o consecinţă, la întîlnirea cu jurnaliştii şi editorii turci din 26 aprilie de la sediul ICR Istanbul, au vorbit Bogdan-Alexandru Stănescu, directorul editorial al Polirom, subsemnatul, Silvana Rachieru, directorul ICR Istanbul şi Kenan Kocatürk, secretarul general al Asociaţiei Editorilor Turci, care a prezentat cifre şi statistici ale pieţei editoriale turceşti absolut zdrobitoare prin mărime faţă de cele româneşti. Interesul poate fi stîrnit, acum avem şi o nouă generaţie de traducători, aşa că există şanse ca într-o zi să asaltăm, prin traduceri, şi Istanbulul.
