Masa pisicii
● Michael Ondaatje, Masa pisicii, traducere din limba engleză de Radu Pavel Gheo, Colecţia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2011.
Ziceam Ondaatje, ziceam Pacientul englez. De-acum însă, mi-e că o să zicem mai întîi Masa pisicii.
Avem aici un soi de Amintiri din copilărie strămutate de pe malul Ozanei pe un vapor care, în 1954, cînd Sri Lanka încă se mai numea Ceylon, pleacă din acel colţ de Orient cu destinaţia Anglia. Nică se numeşte Michael, are 11 ani, iar în cele trei săptămîni ale călătoriei sale peste mări şi oceane, în loc să-şi facă de lucru cu cireşe, pupeze, capre, pui de mîţă sau Smărăndiţe, fumează beţe rupte dintr-un scaun de răchită, înoată noaptea în piscina de pe punte, explorează cotloanele fabuloase din cală sau din sala maşinilor, rade proviziile de ciocolată din bărcile de salvare, linge sarea de pe balustrada navei (convins că deosebeşte gustul Oceanului Indian de cel al Mediteranei), cască ochi pofticioşi la nurii unei australience şi se strecoară pe furiş prin alte cabine – adică explorează, spionează, savurează tot ce e mai ademenitor şi mai interzis în acel fabulos oraş plutitor. Tot aici Michael îşi face doi prieteni la cataramă (puşti ca şi el) şi adulmecă o lume a adulţilor alcătuită din povestitori irezistibili, artişti acrobaţi, un milionar filantrop şi un vraci ayurvedic, un misterios deţinut în lanţuri, un botanist vrăjitor ş.a.
Cum însă povestea e spusă de un Michael peste care au trecut de atunci nişte decenii, pitorescul călătoriei lui va avea semitonul unei melancolii subţiri şi subînţelesul unui destin unde chiar şi tristeţea începe în joacă. Romanul istoriseşte extazuri şi frenezii apuse, mişcîndu-se prin apele nostalgiei cu o eleganţă magică, de parcă ar înota cu delfinii. Cred că e una dintre cele mai frumoase cărţi ale lui 2011.