Dincoace de Cortina de Fier

Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Dincoace de Cortina de Fier jpeg

● Gabriel García Márquez, Călătorind prin Europa de Est, traducere de Tudora Şandru-Mehedinţi, Editura RAO, 2016. 

Călătorind prin Europa de Est este o mică capodoperă a literaturii comice de călătorie. Doar cantitatea de tristeţe egalează umorul cu care scriitorul columbian relatează cele cîteva călătorii pe care le-a întreprins, cu doar două excepţii, pe cont propriu dincolo de Cortina de Fier între 1955 şi 1957. Gabriel García Márquez era un tînăr jurnalist de 30 de ani cu convingeri comuniste cînd a făcut aceste relativ scurte călătorii în ţările socialiste din Europa: Germania Democratică, Polonia, Cehoslovacia, URSS şi Ungaria (din păcate, singura referinţă la România este legată de exilul forţat al lui Imre Nagy), astfel că viziunea sa romantică asupra socialismului care schimbă fundamental în bine societăţile, aducînd prosperitate şi fericire poporului muncitor, intră într-o bruscă coliziune cu realitatea sărăciei şi a presiunii ideologice. „Poporul din Germania de Est luase puterea, mijloacele de producţie, comerţul, băncile, comunicaţiile şi totuşi era un popor trist, cel mai trist pe care-l văzusem vreodată“, notează jurnalistul. Imaginaţia şi inventivitatea celui care avea să devină în cîţiva ani marele scriitor (în momentul călătoriilor nu publicase decît trei volume de povestiri) sînt concurate permanent de absurdul cotidian comunist. Reportajele sud-americanului par mostre de realism cîtuşi de puţin magic, dintr-un tărîm ce pare azi inventat.

Ca jurnalist, tînărul Gabriel García Márquez e conştient de capcanele propagandei de ambele părţi ale Cortinei şi decide să vadă realitatea comunistă cu propriii ochi. Prima călătorie o face în Germania de Est, iar absurditatea Berlinului, oraş fals, reconstruit în două jumătăţi („toată dimineaţa am căutat oraşul, dînd raite prin el fără să-l găsim“), îi oferă imaginea clară a celor „două mentalităţi opuse de fiecare parte a porţii Brandenburg“. (Zidul Berlinului avea să fie construit cîţiva ani mai tîrziu, marcînd la propriu graniţa dintre cele două lumi.) Sărăcia şi tristeţea oamenilor demoralizaţi de politica oficială răzbate din fiecare pasaj. Atmosfera e apăsătoare, chiar dacă călătoriile în Cehoslovacia şi în Polonia, ţări despre care spune că sînt „singurele ţări socialiste care se uită spre Occident“, par, în ciuda prezenţei militarilor ruşi, ceva mai destinse. Talentul tînărului jurnalist rezidă în observaţile sale, concentrate şi memorabile: „dincolo de Cortina de Fier trecerea unei frontiere e un eveniment“, „magazinele de stat oferă articole noi care par vechi şi la preţuri ridicate“, „o parte dintre polonezi sînt catolici şi comunişti în acelaşi timp: merg sîmbăta la şedinţele de partid şi duminica la biserică“, „sînt mai multe cozi la loterie decît la pîine“, „«Do you speak english?» era tot ce ştia în engleză“. Relatările sînt pline de detalii politice sau de viaţă privată semnificative, iar vizita pe care tînărul Gabriel García Márquez o face la Auschwitz dă cîteva pagini tulburătoare („singura diferenţă între un crematoriu şi un cuptor de pîine este uşa blindată“, „cineva avea motive să creadă că săpunul acela expus era unchiul lui“).

După şase ani de insistenţă, jurnalistul a primit viza pentru Uniunea Societică ca participant la al VI-lea Festival al Tineretului de la Moscova, eveniment cu care Gabriel García Márquez a avut ocazia să cunoască ceea ce ştia că avea să i se prezinte, adică „realitatea fabricată pentru străini“. Aşa cum în vizita escortată din Ungaria s-a făcut tot posibilul „să nu ne facem o idee concretă asupra si­tua­ţiei“. De altfel, vizita în Budapesta, după revolta din 1956, sub dictatura lui János Kádár, este cea mai tristă şi mai întunecată din toate cele descrise în aceste reportaje. Revenind la vizita din Uniunea Sovietică, aceasta ocupă cea mai mare parte din carte şi este deopotrivă plină de absurd, umor şi poezie. Jurnalistul Gabriel García Márquez scrie în cu totul altă cheie decît prozatorul Gabriel García Márquez şi aceste reportaje sovietice sînt o (cu totul altă formă de) încîntare. Colosul geografic care e Uniunea Sovietică („te instalezi să locuieşti în trenuri“), dimensiunile eroice ale clădirilor comuniste („o apăsătoare arhitectură de patiserie“), scenele de viaţă urbană („sovieticii conduc automobilele de parcă ar fi căruţe cu cai“) sau consideraţiile cu privire la schimbările sociale („dispariţia claselor e o evidenţă impresionantă: lumea e toată la fel, la acelaşi nivel, cu haine vechi şi prost croite, cu pantofi de duzină“) ori la mentalitate („ruşii sînt un popor care-şi doreşte cu disperare să aibă prieteni“), toată atmosfera sovietică de „bigotism ţărănesc“ devine un spectacol prin ochii lui Gabriel García Márquez.

Nu mai vorbesc de spectacolele propriu-zise organizate în cadrul festivalului şi pe care jurnalistul are priceperea să le prezinte ca atare, ca pe nişte manifestări de masă colosale, deopotrivă ca dimensiuni şi ca ridicol, ale propagandei, adică „un obstacol în calea cunoaşterii realităţii“. Vizita la mausoleul din Piaţa Roşie pentru a vedea mumiile lui Lenin şi a lui Stalin (căruia îi face un portret memorabil: „Kafka este cel mai bun biograf al lui Stalin“) dă un capitol senzaţional. În general, în faţa comunismului sovietic, Gabriel García Márquez simte enorm, vede absurd şi relatează comic (vezi şi fragmentul de mai jos). Singurul cusur al acestor reportaje scrise pentru ziar este dimensiunea lor redusă. Aş fi citit cîteva sute de pagini.

*****

Gabriel García MÁRQUEZ
Moscova: satul cel mai mare din lume (fragment) 

În vizita noastră la un colhoz, am fost puşi în situaţia de a petrece un moment neplăcut, provocat de orgoliul naţional sovietic. Ne-au transportat pe o şosea trepidantă prin nişte sate împodobite cu steaguri, unde copiii se adunau cîntînd la trecerea autobuzului şi ne aruncau pe fereastră cărţi poştale cu adresele lor, scrise în toate limbile occidentale.

La 120 de kilometri de Moscova se afla colhozul, o enormă feudă a statului, înconjurată de sate amărîte, cu uliţe înglodate şi căsuţe în culori vii. Administratorul, un soi de senior feudal socialist, ne-a vorbit ceasuri în­tregi despre producţia masivă a culturilor. Interpretul s-a limitat, aproape exclusiv, să ne traducă cifre astronomice. După un prînz în aer liber, în cursul căruia un cor de şcolari ne-a însoţit mîncarea cu cîntece vechi, ne-au dus să vedem instalaţiile automate de muls. O femeie foarte grasă, debordînd de sănătate, părea gata să ne arate mulgătoarea hidraulică pe care cei din colhoz o considerau drept ultimul succes în procesul tehnicizării industriei laptelui. Era, nici mai mult, nici mai puţin, un tub de cauciuc de irigator cuplat la un recipient cu robinet. Tubul avea un dispozitiv de aspirare, care funcţiona conectat cu un capăt la mamelonul vacii şi cu celălalt la robinet. E de-ajuns să deschizi robinetul pentru ca forţa apei să execute operaţiunea pe care, în Evul Mediu, o făceau mulgătorii. Toate astea, fireşte, în teorie. În practică, experta în mulgătoare automate care deborda de sănătate n-a izbutit să fixeze dispozitivul pe mamelon, după ce s-a tot străduit un sfert de oră, schimbînd aparatul şi schimbînd poziţia vacii şi schimbînd, în cele din urmă, vaca. Şi cînd, în sfîrşit, şi-a atins scopul, toţi eram dispuşi să aplaudăm fără răutate, bucurîndu-ne sincer că ieşiserăm victorioşi din impas…

Realitatea Uniunii Sovietice poate fi înţeleasă mai bine cînd se descoperă că progresul s-a dezvoltat în sens invers. Acesta a pricinuit dezechilibre care-i fac pe americani să se prăpădească de rîs. De pildă, puternicul TU-1904, considerat drept o capodoperă a ingineriei aeronautice, căruia nu i s-a dat permisiunea să aterizeze pe aeroportul din Londra pentru că psihiatrii englezi au decretat că ar putea provoca tulburări psihice oamenilor din vecinătate, şi care are serviciu telefonic între diferitele lui etaje, este dotat cu cele mai primitive veceuri cu lanţ.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.