M-am oprit cumva strategic săptămîna trecută la poezie pentru că poezia, ca de obicei, o duce foarte bine – aş putea spune chiar că poezia este singurul lucru care funcţionează perfect în România. 2016 fiind şi anul Centenarului Dada, ediţia aniversară Şapte manifeste Dada Lampisterii. Omul aproximativ de Tristan Tzara (cu desene de Francis Picabia) a apărut la Polirom, în traducere, cu prefaţă şi note de Ion Pop.

Au revenit cu cărţi noi doi clasici, în ediţii ilustrate foarte frumoase: Emil Brumaru cu Amintiri din Rai (ilustraţii de Răzvan Luscov) şi Ana Blandiana cu Orologiul fără ore (ambele la Humanitas), Ioan Es. Pop cu Arta fricii (desene de Aurel Vlad, Charmides); alţii, cu antologii: Ion Mureşan cu Iluminarea marilor construcţii (Tracus Arte & Charmides, la această din urmă editură apărîndu-i şi reeditarea cărţii din 1993 Poemul care nu poate fi înţeles); Radu Andriescu, Cînd nu mai e aer şi, cu o antologie postumă alcătuită de Claudiu Komartin, mai puţin cunoscutul Vasile Petre Fati (ultimele două la Casa de Editură Max Blecher). Şi dacă tot vorbim de antologii, trebuie neapărat să menţionez „Cartier de colecţie“, o nouă serie, cartonată şi foarte elegantă, de antologii scoase de Editura Cartier, din care anul acesta au apărut aşa: Cantosuri domestice de Radu Vancu, Marea înfăţişare de Mihai Ursachi (selecţie de Lucian Vasiliu), Oameni obosiţi de Andrei Bodiu (selecţie de Claudiu Komartin), Regele dimineţii de Alexandru Muşina (selecţie de Radu Vancu) şi Peste diagonala sîngelui de Ilarie Voronca (selecţie de Emilian Galaicu-Păun). Se anunţă o serie lungă şi foarte interesantă de antologii! Şi dacă tot veni vorba, am menţiona aici şi antologia realizată de Radu Vancu şi de mine 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română (Nemira).

Casa de Editură Max Blecher şi Charmides au publicat, împreună, aproape toate cărţile bune de poezie din 2016, deopotrivă debutanţi, în curs de afirmare şi consacraţi. La Charmides: Spiro de Andrei Doboş, Disco 2000 de Vlad Gheorghiu, Tişiţa de Matei Hutopila, 1+1>2 de Livia Lucan-Arjoca, Skurtu, România de Tara Skurtu, Somnul din conducte de Sînziana Şipoş, Saturn, zeul de Olga Ştefan, Oana Văsieş de Alex Văsieş, acesta prezent anul acesta şi cu volumul Instalaţia la Cartea Românească, unde au apărut alte cîteva fete (la poezie a fost anul fetelor): Alina Purcaru – Rezistenţă, Ofelia Prodan – Şarpele din inima mea şi Denisa Duran – Învelit în propriul corp. Pentru a continua cu fetele, Rita Chirian – Casa fleacurilor şi Livia Ştefan – Lolita 32 au apărut la Casa de Editură Max Blecher, la fel ca Sorin Despot – Termeni | Condiţii, Ciprian Popescu – Mile end, Radu Nițescu – Dialectica urşilor şi Alexandru Potcoavă – Într-o zi nu ne vom mai recunoaşte. Alte edituri care publicau numai/predominant poezie, precum Tracus Arte, Brumar, Paralela 45 sau FrACTalia au avut un 2016 editorial slab. Nemira însă a lansat colecţia nouă (de urmărit) „Vorpal“, unde au apărut Ştefania Mihalache – Sisteme de fixare şi prindere şi Florin Dumitrescu – Dodii, plus cartea în trei părţi, din care una la două mîini, Svetlana Cârstean & Athena Farrokhzad – Trado. O apariţie editorială singulară, la propriu şi la figurat: Sorin Gherghuţ – Trei, la Editura Vellant.

Cum spuneam, multă, foarte multă poezie (şi asta e doar ce mi-a atras mie atenţia), prilej cu care vă amintesc că, pe site-ul dilemaveche.ro, Şerban Axinte ţine rubrica online de recenzii de carte de poezie intitulată chiar aşa: „Pentru poezie“.

La capitolul „Restituiri“, ţin să menţionez două serii de autor: „Gheorghe Crăciun“ de la Polirom & Cartea Românească, unde în 2016 au apărut volumele Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu şi Mircea Nedelciu şi Imagini, litere şi documente de călătorie, ambele ediţii îngrijite de Carmen Muşat şi Oana Crăciun; şi, mai ales, „Matei Călinescu“ de la Humanitas, unde au apărut de-a lungul anului primele cinci volume: Spre România (2000-2002). Jurnal inedit, Un alt fel de jurnal. Ieşirea din timp, Amintiri în dialog cu Ion Vianu, Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter şi Portretul lui M. De la Editura Casa Radio aş menţiona CD-cartea Din cauzele crizei sufleteşti de azi de Alice Voinescu, transcrierea a 26 de conferinţe radiofonice susţinute între anii 1933 şi 1943, plus unica înregistrare cu vocea autoarei care s-a păstrat.

Cartea de memorialistică a anului este, pentru mine, Urmare şi sfîrşit de Li­vius Ciocârlie (Tracus Arte), iar apoi cartea în dialog Trîntind uşa – Cristian Pătrăşconiu în dialog cu Tia Şerbănescu (deşi numele ar fi trebuit inversate), apărută la Humanitas. Aş menţiona aici şi volumul postum de publicistică, note memorialistice şi interviuri al Antoanetei Ralian, Nu cred în sfîrşitul lumii, coordonat de mine la Editura ART.

În zona eseisticii literare au apărut cîteva cărţi foarte bune: Bucureştiul literar de Andreea Răsuceanu, Elegie pentru uman. O critică a modernităţii poetice de la Pound la Cărtărescu de Radu Vancu şi În oglinda antichităţii. Scriitori români şi cultura greco-latină de Alexandra Ciocârlie (toate la Humanitas), plus volumul colectiv internaţional coordonat de Cătălin Partenie şi Alfred Bulai – In Fiction We Trust sau Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură de Andrei Oişteanu (ambele la Polirom, la fel şi următoarea); însă caimacul eseistic al anului l-a luat Ulysses, 732. Romanul romanului, monumentala, la propriu şi la figurat, întreprindere de critică şi istorie literară a lui Mircea Mihăieş, care pare că se mişcă cu la fel de multă uşurinţă în proza lui Joyce ca în textele lui Cohen.

Un capitol aparte al eseisticii îl reprezintă tema comunismului şi/sau a Rusiei (deşi unele cărţi nu se rezumă doar la asta), cu patru autori „recidivişti“: Ruxandra Cesereanu – Evadări din închisori şi lagăre în secolul XX (Polirom), Angelo Mitchievici & Ioan Stanomir – Comunism Inc. Istorii despre o lume care a fost, Lucian Boia – Strania istorie a comunismului românesc (şi nefericitele ei consecinţe), dar şi Marian Voicu – Tezaurul României de la Moscova. Inventarul unei istorii de o sută de ani sau chiar Sabina Fati – Ocolul Mării Negre în 90 de zile (toate la Humanitas); plus Adrian Cioroianu – Nu putem evada din istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II (Curtea Veche) şi Nelu Stratone – Rock sub seceră şi ciocan (Hyperliteratura).

Am lăsat la final, cele mai dragi două cărţi dilematice din 2016: Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich) – Viaţa ficţiunii după o revoluţie (Polirom) şi Cu ochii-n 3,14. O antologie Dilema veche, alcătuită de Ana Maria Sandu, cu ilustraţii de Dan Stanciu (Humanitas). Se-nţelege de ce.