Bilanţ 2013
Anul 2013 va rămîne, înainte de toate, anul în care Premiul Nobel s-a acordat pentru prima dată unui autor de proză scurtă. Ca şi în cazul multor alţi scriitori premiaţi cu Nobel în ultimele două decenii, Alice Munro era tradusă, în momentul distincţiei, în limba română, cu o singură carte: Prea multă fericire (trad. Ioana Opaiţ, Editura Litera). Profit de ocazie să şi recomand această colecţie de ficţiune coordonată de Cristina Vidraşcu Sturza la Editura Litera, unde au fost traduşi mulţi scriitori buni şi foarte buni, printre care David Vann, Sebastian Faulks, Sarah Hall sau Hilary Mantel. Altfel, pentru a mai rămîne în zona prozei scurte, anul acesta s-au tradus, ca şi anul trecut, puţine volume de povestiri, şi fac repede o listă cu ce merită citit, unele fiind însă reeditări: David Vann, Legenda unei sinucideri (trad. Justina Bandol, Editura Litera), Andrés Barba, Buna intenţie (trad. Luminiţa Voina-Răuţ, Editura Vellant), Donald Barthelme, Şaizeci de povestiri (trad. Emil Niculescu, Editura Univers), Pino Roveredo, Să-mi dai de ştire (trad. Aida Ferencz, Editura RAO), Erica Olahova, Nu vreau să mă întorc printre morţi (trad. Gabriela Georgescu, Editura Curtea Veche), Ilf şi Petrov, Atitudine dispreţuitoare faţă de stomac (trad. Adriana Liciu, Editura Polirom), Karel Capek, Povestiri dintr-un buzunar & Povestiri din celălalt buzunar (trad. Radu Albala, Alexandra Toader, Ihor Lemnji şi Iulia Soare, Editura Curtea Veche), precum şi două antologii foarte interesante, una de proză cehă contemporană – Coama leului pe pernă (trad. Helliana Ianculescu şi Lidia Nasincová, Editura ARC), cealaltă din clasicii ruşi – Iarnă rusească (trad. Diana Iepure, Editura Ratio et Revelatio).
În ceea ce ne priveşte, antologia editată de mine Best of. Proza scurtă românească a anilor 2000 (Polirom), cu o selecţie de 23 de povestitori dintre cei debutaţi cel mai devreme în preajma anului 2000, cu toată lipsa de modestie, cred că este o apariţie importantă în 2013. Dar asta şi pe fondul unui an literar în general slab, foarte slab. Doar două cărţi de proză scurtă notabile: Anatol Moraru, Confesiunea unui loser (Casa de Pariuri Literare) şi Varujan Vosganian, Jocul celor o sută de frunze (Polirom), şi doar cîteva romane: Florin Lăzărescu, Amorţire (Polirom) şi Marin Mălaicu-Hondrari, Lunetistul (Polirom) – ambele însă situate la limita mediană a aşteptărilor –, Călin Torsan, Plasterca (Casa de Pariuri Literare), Lavinia Bălulescu, La mine-n cap (Cartea Românească) şi Liliana Corobca, Kinderland (Cartea Românească), plus alte cîteva asupra cărora nu mă pot pronunţa încă, dar care cred că merită menţionate: Ruxandra Cesereanu, Un singur cer deasupra lor (Polirom), Doru Pop, O telenovelă socialistă (Polirom), Ioan T. Morar, Negru şi Roşu (Polirom) şi Tatiana Niculescu Bran, Povestea domniţei Marina şi a basarabeanului necunoscut (Cartea Românească). În ceea ce priveşte proza, 2013 a fost anul romanului gay, nu mai puţin de trei cărţi avînd acest subiect: Dora Pavel, Do Not Cross (Polirom) – acesta fiind probabil şi cel mai bun roman al anului; Adrian Schiop, Soldaţii (Polirom) şi Adrian Teleşpan, Cimitirul (Herg Benet). O menţiune specială – romanul rămas neterminat al lui Gheorghe Crăciun, Femei albastre (Polirom).
Şi pentru poezie, 2013 a fost un an slab, poate cel mai slab din ultimul deceniu. În primul rînd, foarte multe reeditări – ceea ce este bine. Antologii colective: La început a fost dialogul. Grupul de acţiune Banat şi prietenii (antologie de Corina Bernic şi Ernest Wichner, Polirom), Născut în ’58 – Adrian Alui Gheorghe, Vasile Gârneţ, Liviu Georgescu, Bogdan Ghiu, Ioan Es. Pop, Nicolae Ţone, Lucian Vasilescu, Radu Voinescu şi Varujan Vosganian (Cartea Românească), plus Cele mai frumoase poeme din 2012 (coord. Claudiu Komartin şi Radu Vancu, Tracus Arte); antologii de autor: George Almosnino, Fotoliul verde. Antologie de poezie 1971-1995 (Paralela 45); Matei Albastru, Glorie. 1968-2006 (Pandora M); Liviu Antonesei, Un taur în vitrina de piatră. Antologie lirică 1977-2012 (Adenium, 2013), Aurel Dumitraşcu, O mie şi una de picioare verzi (Tracus Arte), Daniel Bănulescu, În Şerpărie (Tracus Arte), Virgil Mazilescu, O precizie cu adevărat înspăimîntătoare (Tracus Arte), dar şi recuperări/reeditări de volume individuale: Alexandru Muşina, Lucrurile pe care le-am văzut (Tracus Arte), Ion Mureşan, Cartea de iarnă (Charmides) sau ineditul Petre Stoica, Unsprezece adnotări lirice la covoarele Şerbanei (Brumar). Vor mai fi fiind şi altele.
La capitolul volumelor noi de poezie, am reţinut: Angela Marcovici, Intimitate (Charmides), Emil Brumaru, Rezervaţia de îngeri (Humanitas), Ioana Nicolaie, Autoimun (Cartea Românească), Claudiu Komartin, Cobalt (Casa de editură Max Blecher), V. Leac, unchiul este încîntat (Charmides) şi Dan Sociu, vino cu mine ştiu exact unde mergem (Tracus Arte), deşi aceasta cu greu poate fi numită „carte“. De altfel, am remarcat în ultimii ani subţirimea, şi la propriu şi la figurat, a cărţilor de poezie; oricum, anul acesta nici măcar un singur debut nu mi se pare de reţinut.
În mod paradoxal, cele cîteva traduceri din poezia străină au însemnat mult mai mult. În primul rînd, cartea de debut a suedezei Athena Farrokhzad, ALBDINALB (trad. Svetlana Cârstean şi Raluca Ciocoiu, Pandora M) – titlu lîngă care nu stă nici o carte românească de poezie de anul acesta; John Berryman, Cîntece vis (trad. Radu Vancu, Casa de editură Max Blecher & Armanis), Rilke, Cornul abundenţei (trad. Şerban Foarţă, Humanitas), plus antologia Festivalului Internaţional de Poezie de la Sibiu – Poetrix is Smart (coord. Radu Vancu, Armanis).
2013 a fost însă un an bun pentru cărţile de interviuri: reeditarea Despre interior-exterior – Gellu Naum în dialog cu Sanda Roşescu (Paralela 45), Andrei Pleşu, Din vorbă-n vorbă (Humanitas), Răzvan Petrescu, Variaţiuni pe o temă de Vater-Puccini (Curtea Veche), Naraţiunea de a fi – Robert Şerban în dialog cu Şerban Foarţă (Humanitas), Marius Constantinescu, Profil. Poveste. Personaj (ART), Cartea ca destin – Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. Mihăilescu (Humanitas), Ce a fost – cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache (Polirom) şi acelaşi Daniel Cristea-Enache, cu Literatura de azi. Dialoguri pe net (Polirom), plus volumul cu 27 de interviuri luate de mine în ultimul deceniu – Ce-a vrut să spună autorul (Polirom).
La nonfiction, aş menţiona trei cărţi: Adriana Babeţi, Amazoanele. O poveste (Polirom) – cea mai aşteptată şi probabil cartea anului; Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător (Humanitas) şi Alexandru Matei, O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă – 1965-1983 (Curtea Veche). Eseistica literară a continuat trendul bun al anilor precedenţi şi, fără pretenţia că menţionez tot ce merită, reţin cîteva titluri remarcabile: mai întîi, Antonio Patraş, în mare formă, cu E. Lovinescu şi modelele româneşti şi europene ale criticii literare interbelice (MNLR) şi cu Scriitorul şi umbra sa. Geneza formei în literatura lui E. Lovinescu (două volume, Institutul European), Eugen Pavel, Arheologia textului (Casa Cărţii de Ştiinţă) şi Bogdan Creţu, Inorogul la Porţile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir (două volume, Institutul European). De altfel, imaginarul occidental/oriental a fost elementul comun al eseisticii în 2013: Roxana Patraş, Cîntece dinaintea decadenţei. A.C. Swinburne şi declinul Occidentului (Timpul), Cătălin Ghiţă, Orientul Europei romantice. Alteritatea ca exotism în poezia engleză, franceză şi română (Tracus Arte), Grete Tartler, Islam. Repere culturale. Proba Orientului (Paralela 45) şi Corina Ciocârlie, Un ţărm îndepărtat. Seducţia frontierelor, frontierele seducţiei (Cartea Românească), plus Andrei Bodiu, China. Jurnal în doi timpi (Tracus Arte).
La categoria cărţilor inclasabile, am două favorite: Daniel Vighi, Istoria din cutia de pantofi (Cartea Românească) – un mix de istorie, memorialistică şi ficţiune, şi Prima dată. Ultimul volum al seriei (coord. Laura Albulescu şi Andra Matzal, Editura ART) – la fel, un amestec de antropologie, memorialistică, jurnalism, ficţiune şi poezie, finalul probabil al celei mai originale serii iniţiate la noi în ultimii ani.
În final, ţin să menţionez, din nou, festivalurile în care cred: Festivalul de Poezie de la Bistriţa şi Festivalul Internaţional de Literatură din Bucureşti (FILB), cu fratele mai mic de la Timişoara – FILTM; şi să salut, fireşte, ediţia de debut a FILIT-ului de la Iaşi.
P.S. Tot în 2013, după 8 ani şi 89 de numere, revista Dilemateca şi-a încetat apariţia în varianta print.