Aceeaşi Herta

Publicat în Dilema Veche nr. 420 din 1-7 martie 2012
Aceeaşi Herta jpeg

● Herta Müller, Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică, traducere de Alexandru Al. Şahighian, Editura Humanitas Fiction, 2011. 

„Eu treceam în sat drept suspectă, şi propria-mi familie mă socotea nereuşită. Eram la oraş, aveam o mînă de prieteni buni, aparţineam de ei şi ei de mine. În oraş era asfaltul, şi conducea Partidul şi miliţia sa. Şi tot ce vedeai în jur era Stat. Şi foarte curînd statul acesta a ajuns să fie pe urmele tuturor prietenilor mei, şi pe urmele mele. Pentru nimicuri şi iar nimicuri, doar pentru că spuneam cu glas tare ceea ce ştia toată lumea – anume că statul ăsta se numeşte dictatură şi că este un eşafodaj făcut din suferinţă şi frică. Lucrul cel mai periculos la vorbit era să spui ce ştiau toţi. Cînd o făceai, te scoteau în afara legii, şi cine vorbise o dată, rămînea mereu în afara ei. Am fost mai întîi duşman în sat, iar apoi, la oraş, duşman pentru stat.“ În acest fragment dintr-o conferinţă se găseşte, reluată de altfel şi în alte părţi, fabula păcatului ideologic originar împotriva căruia se revoltă întreaga literatură a Hertei Müller, o literatură unde graniţele de gen, dar şi cele între formele de expresie, contează prea puţin, poezia, romanele, povestirile sau eseistica scriitoarei inspirîndu-se reciproc şi completîndu-se într-o operă-puzzle extrem, dar extrem de omogenă, atît stilistic, cît şi ideatic.

Citind aceste optsprezece conferinţe, eseuri, prelegeri sau discursuri (inclusiv cel de la Academia Nobel) pe care scriitoarea le-a ţinut/scris în perioada 1995-2010 ai fi tentat să le împarţi în două mari categorii: politice şi poetice, cu substrat biografic; numai că la Herta Müller politicul se exprimă cu mijloace şi imagini suprarealiste, aşa cum poeticul are rădăcini politice. Ficţiunea, biografia şi lirismul nu funcţionează pe deplin separat, conform logicii interne a fiecărui gen în parte, sînt doar modalităţi de expresie a temelor care revin obsedant în literatura Hertei Müller (singurătatea, frica, umilirea, traumele individului într-un stat poliţienesc, minciunile, abuzurile, ipocrizia şi violenţa sistemului totalitar, conştiinţa şi memoria, păstrarea umanităţii etc.), motiv pentru care eseistica scriitoarei este atît de profundă şi de complexă, deopotrivă inteligentă şi emoţionantă, introspectivă şi ilustrativă în acelaşi timp, preocupată în egală măsură şi de formă, şi de conţinut. Aceste texte ocazionale sînt extraordinare, aşadar, tocmai prin felul în care construiesc un discurs politic pe un substrat biografic cu modalităţi de expresie fundamental poetice, avînd întotdeauna un ochi întors asupra limbajului şi propriilor mecanisme de expresie. De altfel, două dintre temele predilecte sînt legate de natura literaturii, una de chestiunea limbajului (cum să „citeşti“ şi cum să „aşezi“ în cuvinte lumea), cealaltă de relaţia dintre viaţă şi text (dacă pot fi separate).

Deşi detalii şi istorii biografice există peste tot (volumul funcţionînd ca un fel de autobiografie indirectă, în fărîme), trei eseuri se detaşează deopotrivă prin amplitudinea confesiunii şi încărcătura emoţională. Primul dintre acestea, „Cristina şi fantoşa ei sau Ceea ce (nu) scrie în dosarele Securităţii“, este „manifestul“ Hertei Müller, un text foarte puternic fără de care nu poţi înţelege cu adevărat nici literatura, nici persoana scriitoarei. Se află aici, întinsă pe zeci de pagini, odiseea întoarcerii şi a reconstituirii trecutului cu ajutorul dosarului de urmărire, un trecut mutilat la propriu şi la figurat, căci dosarul de la CNSAS a fost descompletat. Lectura dosarului, întocmit minuţios de Securitate, dar păstrat parţial, declanşează un adevărat policier biografic în care sînt deconspiraţi cîţiva dintre informatori (Roland Kirsch, Walther Konschitzky, Alexander Ternovits sau Horst Fassel, unii dintre aceştia fiind chiar decoraţi de Ion Iliescu cu Ordinul „Meritul Cultural“ în grad de ofiţer), scriitoarea dezvăluind sprijinul pe care Asociaţia Şvabilor Bănăţeni, implicată în vînzarea minoritarilor germani, l-a acordat regimului ceauşist colaborînd intens cu Securitatea. Afirmă ritos Herta Müller: „Germania este astăzi o rezervaţie confortabilă pentru informatorii Securităţii“, comentînd faptul că Bundestagul a finanţat această asociaţie şi înainte de ’89, şi în prezent. Un al doilea text important pentru înţelegerea biografiei scriitoarei este „Ce mare-i corpul şi ce mic motorul“, confesiunea unei iubiri paterne imposibile centrată pe figura tatălui, „camionagiul şi alcoolicul“ care, în tinereţe, fusese înrolat ca voluntar în Waffen-SS: „Cînd s-a sfîrşit viaţa tatălui meu a-nceput ceva cu totul nou în viaţa mea – după numai cîteva zile am început să scriu, măcar că niciodată nu plănuisem şi n-avusesem nimic de gînd cu literatura. Şi pentru că scrisul mi se strecurase astfel în viaţă, am scris de la bun început despre tata şi-apoi tot mereu din nou despre el. Fiindcă atîta timp cît a trăit, viaţa lui s-a răsfrînt necontenit într-a mea. Asta avea de-a face cu faptul că ştiam că trebuie să-l iubesc deşi nu puteam, şi totodată ştiam că-l iubeam deşi nu voiam.“ Dacă tatăl ajunsese în anii ’40 Oberscharführer, mama scriitoarei este cea care va plăti acest păcat fiind trimisă, în anii ’50, într-un lagăr de muncă sovietic. Figura mamei apare în centrul celui de-al treilea important eseu, cel care dă şi titlul cărţii, şi care se ocupă, de fapt, de „tertipul cu limba“. Căci dacă povestea tatălui îi dă impulsul de a scrie, povestea mamei este cea care îi revelează Hertei Müller natura „trădătoare“ a limbajului: „Nu mă-ncred în limbă. Pentru a deveni cît mai precisă, ea trebuie tot mereu să-şi însuşească ceea ce nu-i aparţine. Nu ştiu de ce imaginile limbii sînt atît de puse pe hoţii şi de ce comparaţia cea mai legitimă fură din însuşirile ce nu i se cuvin. Abia din invenţie se naşte surpriza, şi mereu se dovedeşte că surpriza inventată începe în propoziţie apropierea de realitate...“

Astfel de meditaţii pe marginea limbajului se întîlnesc frecvent în opera Hertei Müller şi revin şi în acest volum cînd scriitoarea ţine cîteva prelegeri de poetică pornind de la opera unor Oskar Pastior („în timp ce scrii nu poţi nici să trăieşti, nici să vorbeşti, scrisul e doar pantomima amîndurora“), al cărui dosar de informator îl şi discută („în mare parte un dosar de victimă“), Theodor Kramer („am învăţat să combin frica privată şi reflecţia în categorii politice“), Jürgen Fuchs, Canetti, Cioran sau Maria Tănase. Am lăsat însă la final o foarte frumoasă conferinţă dedicată lui M. Blecher şi romanului său din 1936, Întîmplări în irealitatea imediată, dar în care Herta Müller are o perspectivă politizată greşită în ceea ce priveşte receptarea cărţii. Contemporanii, şi nu doar prietenii avangardişti, ci şi criticii vremii (mai puţin Călinescu, cel care avea prejudecata bolii), au celebrat cartea care, e-adevărat, nu s-a impus ca model – şi aici are dreptate Herta Müller cînd îl menţionează pe Eugen Ionescu, singurul care a intuit cu adevărat nu doar valoarea, dar mai ales tipul literaturii sale care nu era biografistă. Cînd afirmă însă că „pînă la prăbuşirea dictaturii, provincialismul naţional a făcut imposibilă omagierea unui evreu român ca unul dintre cei mai buni autori români“, cred că, din păcate, comite un abuz. Blecher a fost reeditat în comunism în anii ’70, iar Nicolae Manolescu, la începutul anilor ’80, îi recunoaşte şi impune definitiv valoarea, infirmînd biografismul şi făcînd din Întîmplări.. unul dintre cele mai strălucite exemple de naraţiune corintică în Arca lui Noe, adică în cel mai important şi influent eseu dedicat romanului românesc. Ca şi Mateiu Caragiale, M. Blecher a fost celebrat la adevărata sa valoare abia după anii ’90, dar asta pentru că literatura lui a fost mult mai bine receptată în cheia postmodernismului.

Confesiv, revelator, inteligent şi emoţionant, Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică este un volum esenţial în opera Hertei Müller. Şi un posibil model pentru scriitorii români complet absenţi de pe piaţa genului non-fiction.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.