Şi regii mor, nu-i aşa?

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Şi regii mor, nu i aşa? jpeg

● Regele moare de Eugène Ionesco, traducerea: Vlad Russo și Vlad Zografi, regia: Andrei și Andreea Grosu, scenografia: Vladimir Turturică, light design: Chris Jaeger. Cu: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Ana Ciontea, Șerban Pavlu, Florentina Ţilea, Richard Bovnoczki. Teatrul Naţional Bucureşti.

Eugène Ionesco şi-a expus de mai multe ori, de-a lungul vremii, anxietatea pe care i-o declanşa gîndul morţii, o stare care l-a bîntuit ani la rînd şi pe care o stăpînea prin diferite procedee („Spre a-mi potoli angoasa (...), noaptea în pat îmi amintesc numele tuturor celor care au murit“) sau i se lăsa pradă cu totul („Acum cîţiva ani mă credeam pe moarte. Cîteva luni am trăit într-o spaimă nebună“). Abordînd direct subiectul în Regele moare, Ionesco a creat o parabolă despre uman şi proprietăţile sale: omul ca stăpîn (rege) al propriului univers, supremaţia ego-ului în raport cu ceilalţi, teama de stingere şi uitare, angoasele şi regretele înaintea sfîrşitului. Frica de moarte,  profund umană şi rezonabilă, este trăită paroxistic căci nimeni nu are experienţa morţii, singura care ar putea atenua angoasa necunoscutului. Una dintre lecţiile esenţiale (şi individuale) ale vieţii, de la care nu se poate lipsi şi care nu se poate transmite, este să învăţăm să murim.

În spectacolul Regele moare, realizat la Sala Mare a TNB, Andreea şi Andrei Grosu respectă, în spirit şi în literă, textul lui Ionesco. Există însă o răsturnare de perspectivă, căci dacă, la Ionesco, regele moare ca orice om (moartea se bazează pe echitate şi egalitarism), în viziunea celor doi regizori, omul oarecare se crede rege şi pretinde „dreptul“ (regal) de a nu muri. Dimensiunea banală, ordinară, umană (ca antonim a divinului) a „regelui“ este materializată scenic: „palatul“ este o locuinţă banală, cu mobile vechi şi desperecheate. Bérenger întîiul este, la propriu, rege la el în sufragerie. Domiciliul său este modest, regatul său este iluzoriu. Scenografic, un rol important l‑au avut dimensiunile scenei mari a TNB, căci, din toată imensitatea acesteia, decorul creat de Vladimir Turturică ocupă o mică parte centrală. Camera cu mobile degradate, înghesuite unele într-altele (ca în toate locuinţele oamenilor în vîrstă care nu se îndură să se debaraseze de nimic), pare meschin de mică, aşa cum este înconjurată de întunericul scenei – unde se ghiceşte restul universului (regatul) pe care regizorii au ales să nu îl configureze în nici un fel, lăsînd necunoscutul (altul decît cel al morţii) să rămînă în afara reprezentării materiale. Pînă aici, scenografia spectacolului şi cea indicată de dramaturg (o sală de tron în paragină) diferă ca reprezentare (sală de tron vs locuinţă modestă), dar sînt similare ca aspect (părăginit). Finalul, pe care Ionesco îl descrie scenografic precis, reprezintă în spectacol o interpretare aproape ad litteram a didascaliilor din text: profitînd de scenotehnica Sălii Mari, care permite coborîrea scenei, decorul este „scufundat“. Astfel, lumea regelui piere odată cu el. Cel puţin, din perspectiva lui.

rosencrantz1 foto florin ghioca jpg jpeg

Aici trebuie deschisă discuţia perspectivei: în spectacol, se optează pentru perspectiva obiectivă, exterioară, a celor din jurul regelui, asupra agoniei acestuia. Asta rezultă din faptul că spectatorul vede ordinarul lui Bérenger şi nu extra-ordinarul Regelui Bérenger întîiul: un interior domestic, cu oameni obişnuiţi – familia (reginele Mariana Mihuţ şi Ana Ciontea) şi apropiaţii (Șerban Pavlu, Florentina Ţilea, Richard Bovnoczki) care intră în jocul acestui bătrîn cu minţile pierdute (coroanele regale sînt de hîrtie colorată, precum cele din desenele lui Ionesco, aluzie la un rege de carton, de jucărie, dar şi la convenţia lumii lui Bérenger ca naraţiune construită, imaginată). Publicul asistă la delirul şi agonia unui om care trece prin etapele acceptării morţii (negarea, furia, negocierea, depresia, acceptarea). Însă finalul schimbă, oarecum forţat, perspectiva: dispariţia fizică a universului casnic în care Bérenger era „rege“ nu poate fi „trăită“ decît de Bérenger însuşi, căci numai el moare, deci numai el poate percepe prăbuşirea în întuneric. Astfel, pentru o coerenţă a viziunii, publicul, plasat în exterior, în sfera obiectivului, ar fi trebuit să asiste doar la moartea fizică a lui Bérenger, nu şi la dispariţia „palatului“ (şi a regatului) său, care este subiectivă, perceptibilă doar de către muribund, căci există doar în mintea acestuia (în text, sala tronului este reală, astfel că dispariţia acesteia odată cu moartea regelui este „vizibilă“ pentru cititor). Se cere astfel acceptarea unei licenţe dramatice în sensul unei abateri de la logica spectacolului, realizată în scopul demonstrării, prin impact vizual, a unei idei. Dacă ea poate fi considerată motivată sau nu, asta decide fiecare spectator pentru sine.

Doamna Mariana şi domnul Victor

Cu ceva timp în urmă scriam despre „Mariana şi Victor“, o notă la cronica spectacolului Umbre, în regia lui Vlad Cristache, tot la TNB, în care Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc jucau rolul unui cuplu în vîrstă, asemănător cu imaginea (subiectivă) pe care o are publicul despre cei doi actori în viaţa civilă. Rolurile din Regele moare, unde formează un alt cuplu, reprezintă un concentrat al vieţii lor profesionale, căci întrunesc atributele lor ludice, dezvoltate, exersate, cizelate de-a lungul timpului printr-o experienţă consistentă. Multiplele straturi de vulnerabilitate cu care poate jongla Victor Rebengiuc în rolul regelui – de la fizic la psihologic, reale sau mimate, etalate cu ostentaţie sau ascunse pentru a răbufni fără voie – sînt mixate cu egocentrism şi tuşe ascuţite de răutate într-o poetică a fricii, umane, pure, absolute: o emoţionantă angoasă a morţii. Mariana Mihuţ, în rolul raţionalei regine Marguerite (Ana Ciontea, ca regina Marie, este întruparea iubirii, a emoţiei), are răceala şi forţa lucidităţii, ştiind să fie mai degrabă pragmatică decît dură, folosindu-se abil de autoritatea pe care o inspiră, inclusiv în momentele finale, cînd îl călăuzeşte pe Bérenger, sigur şi calm, către lumea de dincolo. Şi poate că, din perspectiva asta, Bérenger nu s-a înşelat: numai o Regină poate alunga fricile-sălbăticiuni, doar ea poate alina şi linişti. Şi Mariana Mihuţ este toate acestea: forţa, luciditatea şi liniştea.

Oana Stoica este critic de teatru.

(Foto: Florin Ghioca /TNB)

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.